Bogdan Petriceicu Hașdeu având ca sursă de informare, la rândul lui, Dicționarul Topografic al lui D. Frunzescu, pomenește localitatea Râca, printre cele 95 de localități din Muntenia, unde s-au găsit urmele unei unui trai antic urban. Pe aceste meleaguri au existat urme ale unei existențe umane încă din preistorie. Am amintit locul numit Odaia veche, adică vechea vatră a satului Râca din Stâmba, Dealurile Bucovului, pe Valea Ghiincioaiei, și Pădurea Academiei la Fântâna din vale unde s-au găsit topoare și ciocane din piatră șlefuită, ceramică și unelte din silex, vârfuri de sulițe și săgeți datând din neolitic, obiecte ce odinioară au fost expuse la Muzeul sătesc. Continuitatea de viață omenească este confirmată de urmele unei așezări geto-dace pe loturile Gulinoaiei, în Tudoria, la cca 7 km de sat spre sud-est.
Primul care a depistat-o a fost Cezar Boliac, un îndrăgostit al arhiologiei, în anul 1858, adus probabil de prietenul lui, Alexandru Depărățeanu, pe atunci subprefect de Teleorman.
Loturile au apărținut până în 1918 moșiei Bellu din Tătărăști, după care s-au dat ca moștenire celor care au luptat în Războiul de Independență. Așa se face că au intrat în posesia unei văduve din comuna Râca, al cărui bărbat și-a dat sufletul în luptele de la Mărășești.
Așezarea geto-dacică apare și pe Harta cu așezările din Dacia în vârsta a doua a fierului ( La Ten) din Getica 2 a lui Vasile Pârvan la pagina 413 cu mențiunea Tătărăști, de care aparținea atunci.
Deși amintită încă de atunci, așezarea nu a fost cercetată serios niciodată. Profesorul Penescu Athanasie prin anii 1934- 1935 a vrut să-l ducă pe marele istoric Nicolae Iorga care vizitase o cetate feudală din Tătărăști, la această așezare, dar din lipsă de timp, a amânat vizita sine die. Singurul care a strâns obiecte de pe teren și le-a expus la Muzeul satului a fost acest om, care și-a închinat toată viața istoricului satului.
După el, subsemnatul, profesorul de istorie Bădescu Marin și tehnicianul agronom Popescu Victor, am făcut câteva vizite și am săpat superficial, dar, fără cunoștințe de arheologie, nu ne-am putut pronunța asupra felului așezării. Cercetând mai mult material arheologic și o serie întreagă de cărți pe acest subiect, am ajuns la concluzia că este o așezare dacică din secolele al-IV-lea-al III-lea î.e.n.
Prin anul 2000 am făcut un articol către Magazinul Istoric referitor la această așezare. Redactorul revistei a anunțat și Muzeul județean Argeș, care în perioada 1-22 septembrie 2006 a efectuat o campanie de săpături la fața locului sub îndrumarea domnilor Spiridon Cristocea și Dragoș Măndescu, muzeografi care au ajuns la aceeași concluzie cu mine. Așezarea este amplasată pe vârful unui deal (bot de terasă) în sudul pădurii Bucovul ( fosta pădure a Academiei), desupra Văii Bucovului, afluent pe partea dreaptă a Teleormanului, chiar pe granița dintre județele Argeș și Teleorman.
Poziția așezării este una dominantă, asemănătoare cu stațiunea getică de la Piscul Crăsanrilor, studiată de Vasile Pârvan în <Getica>. Cetatea era așezată în plină stepă ca mai toate așezările geto-dacice de la câmpie și populată de geții din pădurea munteană a Teleormanului, lângă drumul ce lega așezările de la Dunăre cu cele de pe versanții Carpatici pe larga Vale a Teleormanului. Geto-dacii aveau predilecția de a ocupa malurile înalte ale apelor, în speță Apa Bucovului care trece prin apropiere și se varsă în Apa Teleormanului. Promontoriul respectiv este așezat la 40 de m. diferență de nivel față de Lunca Bucovului.
Pentru stabilirea caracterului sitului și a încadrării sale cronologice și culturale s-au efectuat săpături pe două secțiuni de 20 x 2m cu orientare N.V.- S.E. Adâncimea până la care s-a săpat a fost de maximum 1,5 m. Rezultatul principal a fost descoperirea unei cetăți de la începutul epăcii fierului (sec.IV-III îen.) atribuită geților, prima de acest fel descoperită până în prezent în județul Argeș. Cetatea a fost fortificată pe latura accesibilă dinspre vest cu un șanț de cca. 5 m. și adânc de 1,3 m., dublat de palisadă de trunchiuri de lemn, legate cu lut, surprinsă pe o lățime de 2 m. și o înălțime de 0,6 m. Zona fiind expusă lucrărilor agricole intensive an de an, a dus în timp la distrugerea unei mari părți a sitului și la uniformizarea terenului.
Stratigrafia este extrem de simplă și nu ridică probleme deosebite; stratul actual vegetal, negru, are o grosime maximă numai de 0,10-0,15 m. Suprapune nemijlocit unicul nivel de locuire, reprezentat de un strat brun- cenușos nu foarte consistent, cu mult pigment și granule de chirpici arși la roșu. Acest strat suprapune pe toată întinderea sa sterilul (humă cenușiu-gălbuie), care începe deja dela 0,30-0,35 m.
Cetatea bănuim că a sfârșit în urma unui mare incendiu, mărturie fiind bucățelele de lut ars la roșu în palisadă, împrăștiate de lucrările agricole actuale pe întreaga suprafață a platoului. După felul cum sunt împrăștiate bănuim că incinta cetății a fost un patrulater cu două laturi cam de 200 m, orientate E.-V. și cu alte două laturi mai mari de cca 400 m. orientate S-N.
Inventarul arheologic găsit la săpături se compune din fragmente de ceramică locală la mână și la roată, bucăți mari de lipitură din palisadă ce păstrează urmele parilor pe care a fost aplicată, fusoială sferică din lut, ținte din fier, vârfuri de lance, fragmente de lamele de silex, cărămizi arse și topoare de fier.
Cetatea rămâne să fie cercetată mai serios, făcându-se săpături pe toată suprafața pentru a se descoperi gropile menajere de provizii, complexele de locuire, eventual morminte sau vetre arse. Și aici ca și la Crăsnari ne aflăm în fața unei vechi tradiții de a clădi ce a dăinuit până astăzi și la țăranii noștri care constă mai întâi în construirea unui schelet de pari, lanți și cu nuiele, pe care le-au procurat din pădurea din apropiere, peste care au aruncat violent pământ, un fel de argilă frământată cu paie, iar după uscare, pe diafară, l-au spoit cu lut galben. Acoperișurile au fost probabil din lemn și paie.
Casele erau foarte mici, cam 2m/2m, mai mult un fel de colibe înghesuite unele în altele, astfel că pe un spațiu redus se poate bănui o populație numeroasă. Suntem în plină civilizație a lemnului și a lutului. Iluminatul se făcea cu vase cu feștilă. Deocamdată toate sunt supoziții, săpăturile superficiale care s-au făcut nu ne-au permis să stabilim locuințele. În cioburile găsite bănuim oale, borcane, cești, ulcioare mari și oale de apă, castroane, străchini, tipsii, etc.
Lângă apa Bucovului există și un buduroi din timpuri imemorabile din care probabil cărau apa, azi numit Fântâna hoților. Nu departe de această cetate, s-au mai descoperit de asemenea o cetate de apărare1 de mare întindere cu  formă circulară, în apropiere de Siliștea, precum și o mare fortificație la Orbeasca 2, tustrele puse cam pe aceeași linie, ceeace ne face să credem că se formase o salbă de cetăți de apărare, care opunea rezistență intrușilor.

Comuna Râca, în proces de modernizare

După ce în urmă cu câţiva ani, primarul Burcea a reuşit să aducă apa la robinetele locuitorilor, în prezent un alt mare proiect al primarului localităţii este alimentarea cu gaze a comunei. De asemenea, reabilitarea, extinderea, dotarea şi construirea unei săli de sport la Şcoala cu clasele I-VIII – Râca, reabilitarea drumurilor de interes local, construirea unei grădiniţe pentru copii, reabilitare Căminului Cultural, şi chiar înfiinţarea unui telecentru se află pe lista realizărilor primarului Georgel Burcea. Cu ajutorul primarului Burcea s-a achiziţionat un microbuz destinat transporturilor elevilor din comună şi s-au dat în folosinţă locuri de casă pentru tinerii căsătoriţi. ,,Prin rigurozitate, obiectivele pe care mi le-am propus sunt esenţiale în dezvoltarea comunei şi a satisfacerii nevoilor cetăţenilor. Avem foarte multe proiecte pe care vrem să le punem în aplicare şi sper ca pe toate să le ducem la bun sfârşit”, a declarat primarul Georgel Burcea.
Comuna Râca are o populaţie totală de 1.586 locuitori, din care sub 35 ani – 113 femei şi 106 bărbaţi, iar între 35 – 60 ani sunt 169 femei, între 35 – 65 ani – 192 bărbaţi, peste 60 ani sunt 426 femei, peste 65 ani – 274 bărbaţi şi un număr de 306 copii.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI