Încă din secolul XIX şi la inceputul secolului XX, a existat în Piteşti transportul cu mijloace cu tracţiune animală de tipul birjelor, trăsurilor sau “camioanelor”.

În anul 1910 s-a întocmit un plan de sistematizare a oraşului, în care se avea în vedere dezvoltarea reţelei stradale şi refacerea infrastructurii existente la unele străzi şi a bulevardului Elisabeta Doamna în vederea, printre altele, şi a introducerii a două linii de tramvai, dar razboiul balcanic şi Primul Război Mondial au impiedicat realizarea acestor proiecte.

În Romania primele autobuze s-au introdus în anul 1921. În Piteşti activitatea de transport cu autobuze era concesionată unor societăţi particulare care deţineau garaje unde parcau autobuzele şi se efectuau lucrări de reparaţie şi întreţinere.

În Pitesti, în 1945, circulau şi doua “camioane” ce efectuau legătura între centrul oraşului de la Hala orasului (actuala piaţă centrală) şi gara Gropeni pe traseul str. Sfânta Vineri – str. Viilor-Podul Viilor-Gara Gropeni şi retur. Transportul cu tracţiune animală a coexistat cu cel auto pâna în jurul anului 1960, când au disparut şi ultimele birje şi trasuri desfiinţându-se şi întreprinderea de transporturi hipo (1961).

La data de 11 iunie 1948 a avut loc naţionalizarea mijloacelor de transport aparţinand concesionarilor particulari. În 1948, în Piteşti lungimea totală a străzilor era de 53 km, dintre care doar 20% erau pavate corespunzător.

În anul 1950 a luat fiinţă Secţia de Transport în Comun Piteşti, care avea sediul în Piteşti şi prima autobază în zona “Târgului săptamânal”, de pe strada Craiovei (cam în zona în care azi se intersectează Calea Craiovei cu strada Exerciţiu). Apoi în strada Târgul din Vale, nr. 25, şi care funcţiona în cadrul Întreprinderii de Gospodărie Oră şenească (I.G.O.) ce se afla în subordinea Sfatului Popular Oraşenesc Piteşti (Consiliului Local Piteşti ).

Obiectul de activitate, transportul în comun de călători, se desfăşura pe raza oraşului Piteşti, având ca dotare 4 autobuze care aparţinuseră unui concesionar particular, Vişineanu Andrei care desfaşura în afară de transportul urban de călători în oraşul Piteşti şi transport de persoane cu autobuzul pe liniile Piteşti – Bucuresti şi Piteşti – Râmnicu Valcea.

Tot în acest an, pe data de 1 octombrie 1951, s-a cumpărat şi primul autobuz al noii societăţi, tip SKODA R.O.706, care a circulat până la casare în anul 1978. Deci activitatea se desfăşura în 1951 cu un număr de 5 autobuze.

Iniţial s-a început cu un singur traseu, Gara Sud-Centru-Tipografie Gavana, ulterior dezvoltându-se o reţea de trasee noi. În 1950 lungimea traseelor era de 4 km, iar numărul de călători transportaţi era de 30.000 călători.

Între anii 1961-1965 s-au extins traseele de transport ale autobuzelor, lungimea acestora crescând la 55 km in 1965 şi a crescut numărul de maşini din dotarea societăţii de transport local în special datorită dezvoltării urbane prin construcţia de cartiere noi (Calea Bucureşti , Gară Sud , Craiovei) şi extinderea sau apariţia de zone industriale noi (Zona Nord, Depozitelor).

În anul 1969, prin reorganizarea I.G.O. secţia de transport local işi schimbă denumirea în Întreprinderea de Transporturi Piteşti (I.T.P.)

În 1970 în Piteşti existau 97 km străzi din care 53 km modernizaţi, iar populaţia oraşului era de 74.237 locuitori şi împreuna cu comunele suburbane 110.256 locuitori. Transportul urban se asigură cu 177 autobuze scurte şi 32 taximetre, lungimea traseelor fiind de 220 km cale simplă, reţeaua de transport cuprinzând şi trasee spre Bascov, Bradu, Ştefaneşti, Mărăcineni, Colibaşi, Racoviţa, Valea Ursului, Goleşti, Valea Mare, Ciocănai etc.

După primul şoc petrolier din anul 1974 a aparut nevoia de reducere a consumurilor de combustibili fosili şi s-a cerut un proiect de introducere a transportului electric respectiv a tramvaiului. În anul 1976 elaborându-se un studiu de fezabilitate şi oportunitate, dar la care s-a renunţat pentru a se elabora un alt studiu privind introducerea troleibuzului pe axa Bascov – Centru – Arpechim pentru care s-au şi executat anumite lucrări de infrastructură.

Datorită costurilor relativ ridicate s-a renunţat şi la acest proiect adoptându-se soluţia cu alimentare de gaz metan care a fost folosită pe scară largă aproape zece ani cu reduceri semnificative de consumuri de motorină. Acest tip de transport gen G.P.L. era ecologic şi eficient din punct de vedere al preţului de cost al combustibilului şi ar trebui să fie luat din nou în calcul desigur beneficiind de noiile tehnologii apărute în prezent precum şi de investiţii într-un astfel de proiect.

Din luna decembrie 1979 se înfiinţează prin decretul 379/1979 din 09 noiembrie Întreprinderea Judeţeană de Transport Local Argeş (I.J.T.L.) în cadrul căreia transportul local din Piteşti funcţionează tot ca secţie Exploatare Transport, înfiinţată prin Decret 379/1979 din 09 noiembrie.

În acelaşi an, se preia de la S.U.T. Piteşti şi de la Direcţia Judeţeană de Drumuri sectorul de transport marfă cu autobasculante, având ca beneficiar Trustul de Construcţii Argeş.

În anul 1980 s-au înregistrat cele mai impresionante cifre ale societăţii: 309 maşini în parcul propriu, cu 69,5 milioane de călători transportaţi într-un an!
În anul 1980 este preluată activitatea de transport călători din oraşele Campulung şi Curtea de Argeş.

Din februarie 1991, prin Decizia Prefecturii Judeţului Argeş nr. 36/01.02.1991, în baza legilor nr. 15/1990 si nr. 31/1990 , ia fiinţă Regia Autonomă “TRANSLOC” ARGES, ca persoană juridică, având ca obiect de activitate, transportul de călători pentru municipiul Piteşti, oraşele Câmpulung şi Curtea de Argeş.

În anul 1995 activitatea de transport călători pentru oraşele Câmpulung şi Curtea de Argeş este preluată de Edilul Câmpulung, respectiv Gosarg Curtea de Argeş.

În anul 2000 se înfiinţează prin divizarea regiei Regotrans, societatea pe actiuni S.C. Publitrans 2000 S.A. având ca acţionar unic Consiliul Local al municipiului Piteşti.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI