Primul tren care a circulat între Piteşti şi Bucureşti a făcut 4 ore şi 40 de minute

3,609 views

Prima linie de cale ferată construită în România a fost Bucureşti – Giurgiu, deschisă traficului pe 26 august 1869. La trei ani distanţă, pe 13 septembrie 1872, se inaugura şi tronsonul Bucureşti – Piteşti, în lungime de 108 kilometri.

Alegerea traseului de cale ferată Bucureşti – Piteşti, printre primele din ţară, nu a fost însă impusă atât de considerente economice şi demografice, cât mai cu seamă de faptul că marii moşieri, capitaliştii şi negustorii îşi aveau domiciliu în Argeş. Potrivit presei vremii, unul din motivele pentru care, într-un timp foarte scurt, s-a trecut la executarea liniei ferate ce lega Argeşul de Capitală a fost faptul că însuşi Nicolae Cretzulescu, care în anul 1871 a devenit Ministrul Lucrărilor Publice, era originar din comuna Leordeni. Costul construcţiei a fost de 270.000 de franci de aur pe kilometru, iar lucrarea – încredinţată consorţiului german Strousberg. Conform unor date statistice, populaţia oraşului Piteşti era de doar 12.000 locuitori, la acea dată, pentru ca în 1899 numărul locuitorilor să crească peste valoarea sporului natural normal şi să atingă cifra de 15.570 de locuitori.

Presa vremii critica Guvernul pentru construirea căii ferate Piteşti – Bucureşti

În cotidianul „Presa” din septembrie 1872 se relatau următoarele: „Deşi Monitorul de azi nu ne-a spus încă ce decisiune a luat Guvernul în privinţa circulării pe liniile ferate Piteşti – Bucureşti, suntem însă informaţi, precum am prevăzut, şi precum echitatea şi interesele ţării reclamau, că linia s-a primit de guvern condiţional şi circulaţiunea a şi început cu toată înlesnirea şi siguranţa. Condiţiunea cu care s-au primit liniile ferate este aceea de a termina de tot şi în detaliu toate lucrările mărunte şi grele ce au mai rămas, în termen de două luni; iar la caz de a nu fi toate terminate, restul se va lucra în regie pe socoteala companiei, care a subscris acest nou angajament…”

Pe lângă alte probleme, tot cotidianul „Presa” din septembrie 1872 semnala: „Tot mâine, prin o coincidenţă naturală, se va pune în aplicare şi impositul timbrului şi înregistrării. Zicem coincidenţă naturală, căci unde este cheltuială, trebuie şi venit. Dacă voim să avem căi ferate şi să dăm ţărei şi comerciului ei zborul cuvenit, trebuie să creăm mijloacele de a plăti cheltuielile acelor căi ferate. Să sperăm că dezvoltarea industriei şi comerciului, precum şi transitul cel mare ce va atrage posiţiunea geografică atât de avantagioasă a ţărei, vor face ca să plătim cu timpul din ce în ce mai puţin sau mai deloc. Până atunci însă, procentele şi unităţile la capitalele ce se varsă de companie pentru acele căi ferate trebuie asigurate şi plătite. Şi aceasta nu se face fără a creia statului venituri, cum e acela al timbrului…”.

Jaf la drumul… de fier. Pentru 1.300 de kilometri de linie ferată statul român a plătit o sumă colosală: 306.000 de lei aur pe km

Dacă la sfârşitul anului 1869 nu erau daţi în funcţiune decât 173 de kilometri de cale ferată, în 1872 erau gata 934 kilometri, iar în 1878 – aproape 1.300  kilometri. Construirea acestei reţele a costat însă dublu faţă de ţările din Centrul şi Vestul Europei, ceea ce evidenţiază faptul că România era supusă încă de pe atunci de către capitaliştii străini, în complicitate cu guvernanţii autohtoni, la un jaf colonial. În afară de acest aspect economic, drumurile de fier construite de societăţile concesionare străine din Germania, Anglia sau Franţa erau de proastă calitate.

Traseele au fost rău alese, lucrările de artă au fost de calitate necorespunzătoare (podurile aveau fundaţii slabe şi joase, expuse inundaţiilor), iar unele tabliere erau din cele refuzate de alte administraţii de cale ferată străine. Deoarece preţul plătit de stat (în medie, 306.000 lei aur pe kilometru) era forfetar, concesionarii Strusberg, Offenheim şi Guilloux au evitat orice lucrări costisitoare, prin curbe şi contra curbe, aşa cum se poate constata şi astăzi pe linia dintre Piteşti şi Craiova.

Răscumpărarea liniilor de cale ferată de la companiile străine care le-au construit a costat statul român 422.000.000 lei aur

Statul român, nemulţumit de modul cum societăţile administrau şi exploatau drumurile de fier şi, mai cu seamă, din cauza hotărârii acţionarilor de a nu muta reşedinţa societăţii de la Berlin la Bucureşti, după mai multe tratative, a însărcinat pe Ion Calinderu să negocieze răscumpărarea liniilor concedate de Societatea Căilor Ferate, Societăţii austriece Strusberg. Astfel, Camera Deputaţilor, în şedinţa din 26 ianuarie 1880, a votat în majoritate legea răscumpărării, prin care statul român realiza conversiunea capitalului acţionarilor prin obligaţii de stat, purtând dobânda de 6%. Astfel, la data de 20 martie 1880, Guvernul a instituit Direcţiunea Generală a Căilor Ferate Române cu sediul la Bucureşti.

Răscumpărarea a început în 1880 şi s-a terminat abia în 1889. Statul a plătit concesionarilor străini 422.010.457 lei aur cu titlu de despăgubire, ceea ce însemna 305.430 lei pe fiecare kilometru de cale ferată.

Primul tren care a sosit la Piteşti de la Bucureşti a parcurs distanţa de 108 km în 4 ore şi 40 de minute

Primul tren care a sosit în Piteşti, pe 13 septembrie 1872, a fost trenul mixt nr. XVII, care a plecat din Bucureşti la ora 7.30 dimineaţa şi a sosit în Piteşti la ora 12.10, parcurgând distanţa de 108 km în 4 ore şi 40 de minute. Acest tren a avut o oprire de 13 minute în Titu şi în Găieşti, unde a staţionat 10 minute. Astăzi, aceeaşi distanţă este parcursă într-o oră şi 40 de minute.

Comments

comments