Comuna Stolnici din judeţul Argeş, cu structura actuală a luat fiinţă în anul 1968, în urma reorganizării administrative. Până la această dată, comuna Stolnici era formată din satele Stolnici, Izbăşeşti şi Vlăşcuţa, iar prin H.C.M. numărul 1127 din 1968 i s-a conferit calitatea de reşedinţă a comunei nou formate în componenţa căreia au intrat şi satele fostei comune Fîlfani, şi anume: Fîlfani, Cotmeana şi Cochineşti.
Pentru toate componentele s-au păstrat denumirile vechi, cu excepţia satului Cotmeana care apare în documentele vechi şi în hărţi sub numele de Căcărăzeni, iar satul Vlăşcuţa a înglobat şi cătunul Bărăgăi, cuprins până la recensământul din anul 1912 la comuna Hârseşti.
Până în anul 1898, teritoriul actual al comunei Stolnici a făcut parte din Judeţul Teleorman. Dicţionarul Judeţului Argeş din anul 1898 întocmit de G. I. Lahovari atestă că satele componente sunt incluse în Judeţul Argeş.
Un rol deosebit de important în istoria şi dezvoltarea comunei l-a avut şi îl are în continuare familia Bălăceanu care de-a lungul timpului a construit în vatra satului biserica, primăria, moara şi conacul boieresc.
Documentele cât şi dovezile arheologice din perimetrul comunei Stolnici sunt concludente pentru dovedirea continuităţii populaţiei româneşti pe aceste meleaguri. Una dintre aceste dovezi o reprezintă urmele castrului roman de pe ultima linie de castre din Dacia care se află de-a lungul limesului Transalutan în Muntenia la 10 – 15 km. de Olt construit în timpul lui Septimius Severus pentru a proteja mai bine linia de apărare de pe râul Olt. Acesta este în punctul Izbăşeşti – Fîlfani, castru dublu, construit în mare parte din pământ şi cărămidă.
Altă dovadă a vechii populări a teritoriului o constituie urmele de bordee din malul văii Vlăşcuţa, aproape de confluenţa cu Cotmeana, unde s-au găsit vetre cu cărbuni de cenuşă, cu resturi de ceramică verde din epoca bronzului, deci de mai bine de 2000 de ani, iar în punctul Valea Pietrii, tot pe Vlăşcuţa s-au găsit cărămizi şi cranii de oameni, aceasta constituind o veche vatră a satului Stolnici.
Prima atestare documentară pentru satul Stolnici datează din anul 1557, din data de 20 noiembrie, când Pătraşcu Voevod întăreşte prin danie pe Ion Clucer din Stolnici cu o moşie în Izvorani, după care au urmat şi alte danii întărite de Mihnea Voevod.
Din aceeaşi perioadă e atestat şi satul Cochineşti din anul 1563, din data de 2 aprilie, când Petru Voevod întăreşte ocina în Cochineştii de Sus lui Voncilă şi fiului acestuia, Oancea. Satele respective reprezintă vechile nuclee ale aşezării rurale Stolnici şi extinderea lor s-a făcut în lungul văii Cotmeana mai târziu.
Astfel, pe harta rusă din anul 1835 sunt semnalate satele Izbăşeşti, Stolnici, Vlăşcuţa, pe stânga Cotmenei şi Cochineşti şi Căcărezeni (azi Cotmeana) pe dreapta râului.
Primii locuitori ai satelor ce aparţin comunei Stolnici au fost ţărani români aşezaţi ca şi clăcaşi pe moşia boierilor Bălăceni sau moşneni în satele celelalte, ocupaţia lor principală fiind cultivarea şi creşterea animalelor.
