ÎPS Calinic: “Acum, la împlinirea a 31 de ani de statornică viețuire în dumbrăvile și munții Argeșului și Muscelului, gândul meu a zburat, instantaneu și involuntar, la cuvintele tatălui meu din Munții Neamțului.

Am înțeles de la dânsul că neamul nostru este un fel de neam „plimbăreț” prin spațiile românești. Așa am aflat, stând seara la lumina focului din lemne sănătoase și scânteieri de taină, că străbunul nostru după tată, preot, era „venit” din Transilvania, de prin zona apropiată de unde s-a răsfirat spre Moldova și neamul lui Ion Creangă.

N-a vrut să fie omorât de cei fărădelege, batjocorindu-se Neamul și Credința! Au luat drumul pribegiei și așa au ajuns să se așeze la Cracăul-Negru, iar alții mai la vale, spre câmpie. Așa am înțeles eu mai bine de ce neamul nostru era așezat pentru odihnă veșnică la Altarul bisericuței de lemn, făcut de străbunicul venit din Ardeal.

Din neamul mamei, tatăl său, adică bunicul meu, era din sudul Olteniei, venit cu frontul războiului din 1916-1918, tocmai în vecinătatea satului nostru. După terminarea bătăliilor, a rămas însurat în neamul cel mare, Ursu numit, din care s-a născut mama, eu fiind ardelean-oltean, născut în Moldova.

Când Patriarhul Iustin, de neam muscelean, cu Sinodul Bisericii Ortodoxe Române m-au trimis la Râmnic și Argeș, cu reședința la Curtea de Argeș, tocmai la Palatul Arhiepiscopal, unde pe vremuri tatăl meu fusese în garda regală și planton tocmai la ușa mare de intrare, mi-a spus pe scurt:

1. Argeșul este locul istoric de primă mână;
2. Acolo se vorbește cea mai frumoasă și corectă limbă românească și sunt cele mai frumoase femei;
3. Să fii statornic acolo, să nu mai umbli prin lume, ca neamul nostru „plimbăreț”. Să pleci doar în două ipostaze: una naturală – trecerea la cele veșnice și una artificială – plecarea intempestivă, când te vor alunga argeșenii!

De 31 de ani, încă n-am murit, iar argeșenii nu m-au izgonit din casa lor, ascultând mereu pe tata și răzbind la ispitele plecării.
După ce treci de 31 de ani de statornicie și lucru permanent, nu mai are importanță cât mai rămâi în viață și cât mai stai în România de la Argeș! Totul a fost și totul rămâne în voia cea sfântă a lui Dumnezeu, iar Argeșul și Muscelul, le-am iubit dintotdeauna, așa cum o fac toți cei care aud rostindu-i-se numele și cei care vin și trec și cei care, mai ales, vin și nu mai pleacă.

Acum, România de la Argeș, cum o numea Iorga, aceste dumnezeiești frumuseți este și casa mea definitivă, a noastră, a tuturora, și să fie binecuvântată pururea de către Bunul Dumnezeu!

Întotdeauna am fost copleșit de măreția voievodală mușatină și venind în măreția voievodală basarabă, am dorit să nu fie nicio deosebire între cele două dinastii pline de istorie și răsfăț cultural și duhovnicesc.

Așa ne-am plănuit să restaurăm și să consolidăm patrimoniul sacru și s-a făcut cât s-a putut. Apoi, cu nimic mai prejos, nu am vrut să rămânem cu noile zidiri de Altare în cele patru județe: Argeș, Olt, Vâlcea și Teleorman, din 1990, când s-a refăcut Episcopia și 1996 când am optat doar pentru Argeș, ca să fiu mai aproape și cu mai mare grijă, județul Teleorman devenind episcopie de sine stătătoare, bucurându-ne că noi argeșenii am ctitorit noua eparhie, pentru bucuria lor, dar și a noastră că am reușit să facem un lucru bun. Iată că anul acesta a împlinit 20 de ani. Și așa a intrat în Istorie!

Grija noastră, în cei 31 de ani de slujire arhierească a fost de a reface tot ce a fost distrus de vreme, de oameni și de sistemele social-politice. Într-un procent de 80% s-a reușit, din mila lui Dumnezeu și sprijinul frățesc al preoților, monahilor, monahiilor, autorităților locale și centrale, credincioșilor și credincioaselor Bisericii Străbune și a celor care au înțeles istoria României de la Argeș.

Nu facem niciun pomelnic al realizărilor și nicio dare de seamă. Sperăm că Dumnezeu în Iubirea Sa, ne va mai da ceva vreme ca să povestim despre aceasta la cifre de ani rotunzi, spre exemplu la 35 de ani. Sigur, că după 30 de ani rotunzi s-a mai adăugat un an și cerem de la Dumnezeu, tot așa…câte un an…

Ceea ce este remarcabil de subliniat, este faptul că Dumnezeu ne-a binecuvântat să creștem împreună 31 de ani! Am încăput toți în România de la Argeș! De asemenea, îmi cer iertare din inimă în fața tuturor celor pe care i-am supărat din diferite motive, nedorit lucru de mine, niciodată!
Sunt bucuros să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot darul Său revărsat asupra noastră, a Argeșului și Muscelului.

Tot acum, cu acest prilej, voi încerca să mulțumesc tuturor, Cler și Popor, care au pus umărul la tot ce s-a făcut până acum și ceea ce de altfel se vede și se va mai face”, Calinic Argeșeanul.

Comments

comments