ÎPS Calinic: Nostradamus este un fel de profet laic şi predicţiile lui nu au nicio importanţă

Înainte de a ne pronunţa dacă Nostradamus este sau nu un profet, în adevăratul înţeles al cuvântului, cred că este necesar, pentru cine citeşte şi este interesat, să aruncăm o scurtă privire asupra acestui fabulos personaj controversat, care a suscitat interes mai bine de patru veacuri.

Nostradamus, aşa cum este el cunoscut de opinia publică în decursul veacurilor, se numea Michael de Notredame şi a trăit 63 de ani. El a lăsat posterităţii anumite scrieri, printre care şi vestitele Centurii astrologice, apărute în anul 1555 — aşa-numitele profeţii codificate. Dar nu trebuie să uităm niciodată că o predicţie (profeţie) făcută de Nostradamus este extrem de dificil să o tălmăceşti şi mai ales să o plasezi în spaţiu şi timp.

Într-una din cărţile sale, Profeţiile complete ale lui Nostradamus, unul dintre tălmăcitori, Ned Halley, credea că cele scrise într-un catren se vor împlini, desigur:

„Războiul teribil pregătit în Occident

Va fi urmat peste un an de o epidemie

Atât de virulentă încât nu va cruţa pe nimeni, tânăr, bătrân şi nici animalele.

Va curge sânge şi totul va trece prin foc sub semnul lui Mercur, Marte şi Jupiter.“

Tălmăcitorii spun că nu este prea greu să ghiceşti acest catren, având în vedere groaznicul flagel consumat în Irak şi epidemia de gripă începută în anul 2003.

De asemenea, Nostradamus mai precizează că în anul 2004 vor avea loc cutremure foarte mari în Grecia şi Turcia (în luna august), precum şi o cădere catastrofală a economiei în majoritatea ţărilor vest-europene, aşa cum comentează în Glob Victor Ştefănescu.

Adepţii credincioşi lui Nostradamus susţin cu tărie că el este unicul astrolog care a descris cu maximă exactitate toate evenimentele care s-au consumat de la Hitler până la groaznicele nenorociri din 11 septembrie 2001, din SUA. Desigur, alţi analişti susţin că din cele 1477 de predicţii (profeţii) făcute de Nostradamus, doar un număr foarte mic şi-a găsit confirmarea în decursul istoriei.

Într-un editorial, Maria Barbu a făcut o prelucrare după revista franceză Horoscope despre predicţiile lui Nostradamus şi soarta omenirii, iar aici se arată că în cartea sa, Centurii astrologice, apărută în 1555, Nostradamus scria: „În fericita Arabie se va naşte (un om) puternic, de lege (religie) mahomedană.“ Să fie vorba de Ossama bin Laden? Foarte probabil!
Cum se pregătea Nostradamus înainte de a face profeţiile?

Iată cum descrie acest lucru John Hogue: „înainte să facă profeţiile, el obişnuia să postească timp de 3–4 zile, renunţând la viaţa sa intimă. Noaptea îi era cel mai bun sfetnic pentru a studia viitorul. Înainte să intre în cabinetul său secret, se scălda în apă sfinţită, îmbrăca o robă şi lua în mână o creangă de laur, folosită drept baghetă magică. Apoi intra într-un cerc magic, desenat pe podeaua de lemn, luminat de lumânări …După ce inhala aburi parfumaţi, făcea succesiv — la fel ca un oracol — incantaţii magice, simţind cum micuţa flacără a focului divin îi penetrează sufletul. Obişnuia să discearnă semnele magice într-un vas umplut cu apă sau unul de cristal. După ce ieşea din transă, în zorii zilei, astrologul Nostradamus îşi punea viziunile pe hârtie, folosind în acest scop cea de-a treia pană din aripa dreaptă a unui gâscan. După aceea Nostradamus îşi transforma proza în poezie, asigurându-se ca versurile sale să fie criptice.”

De ce scria codificat? Probabil pentru a se proteja de aceia care ar fi putut să-l bănuiască de faptul că ar practica magia neagră.

Ar fi interesant să se vadă, după tălmăcirea unora, o dată prezisă ca fiind falsă. Spre exemplu, anul 1732 este anul în care ar fi trebuit să se sfârşească lumea, potrivit celor profeţite de Nostradamus în anul 1555!
S-ar putea ca mulţi aşa-zişi iluminaţi, în decursul istoriei lumii, mai ales în cei peste 400 de ani de la Nostradamus, să fi tălmăcit opera sa, care, după cum se vede, nici până azi nu s-a stins în uitarea vremii.

Pentru anul 2024 — când eu, dacă va îngădui Dumnezeu, aş avea 80 de ani şi aş putea vedea cu proprii ochi — se pare că astrologul francez vizionar scrie: „Om puternic va goni duşmanii şi îi va reda Bisericii o glorie renăscută. Focul va fi potolit de acest remediu extrem şi se vor planta măslini pe pământ.“ Aceasta pare să semnifice revenirea păcii pe pământ; definitiv, de data aceasta, cum crede aşa de frumos Florin Stănescu, tălmăcind Profeţiile codificate ale lui Nostradamus.

Putem spune că părerile asupra „profeţiilor“ lui Nostradamus, exprimate de-a lungul secolelor, rămân sub semn de întrebare.

Dacă îmi este îngăduit, aş îndrăzni să spun, respectându-se proporţiile, că Nostradamus este un fel de profet laic şi că predicţiile lui nu au nicio importanţă, în sensul că nicio tălmăcire sau ghicire asupra operelor sale în catrene codificate nu a schimbat niciodată până azi mersul istoriei. În tot ce scrie el, este ca un fel de predestinare, adică o înţepenire pentru totdeauna, ca şi cuiele bătute în grindă, în care omenirea şi-a agăţat hainele croite de meşteri amatori.

Când citeşti cu credinţă şi suflet curat din Biblie şi Scrierile Sfinţilor Părinţi, ba şi din Istoria timpului prin care a trecut neamul în care te-ai născut, nu ai nevoie nici de un catren codificat al lui Nostradamus.
Când ne rugăm Dumnezeului Luminilor, puterea Duhului Sfânt ne iluminează să mergem pe drumul limpede arătat de Iisus, Care a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!“ (Ioan 14, 6).

De-a lungul timpului şi atâta timp cât va mai îngădui Dumnezeu, fiii acestui pământ au avut şi vor avea în inima lor dorinţa, parcă înnăscută, de a şti dinainte ce anume le rezervă viitorul. Mama mea a ştiut exact anul, luna, ziua şi ora plecării la Domnul. Mi-a spus-o înainte cu ani de zile. Am auzit şi am văzut aceasta cu ochii mei. Lui Nostradamus i s-a întâmplat la fel?
S-ar crede, analizând mai în profunzime starea de spirit în care ne aflăm, că acest dor, pe faţă sau ascuns, al inimii noastre este un impuls pentru nădăjduirea în ziua de mâine. Aşadar, ar avea un fel de dinamism constructiv, şi nu un dinamism demoniac. Ar putea unii să spună cu promptitudine că aceste dinamisme sunt ca două aripi cu care zboară omenirea în mersul timpului. Poate fi şi aşa, din nefericire!

Ştim cu toţii cum numesc oamenii secolul cu care a început mileniul III. Secolul negării, pentru că negarea, din nefericire, este duhul care stăpâneşte vremurile sub care trăim şi noi! Negarea, această pecingine a veacului în care trăim, ne chinuie aproape pe toţi, deopotrivă.

De cele mai multe ori, suntem victimele ideilor şi teoriilor care se bat cap în cap şi astfel se creează un haos, pentru că totul ne apare ca nedefinit şi neclar. Şi nu se întrevede nicio speranţă cum că ne vom limpezi fără a ne obişnui mintea şi inima cu rugăciunea minţii şi a inimii, aflată la îndemâna fiecăruia dintre noi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Aşa vom avea bucuria echilibrului şi vom împlini imperativul paulin — „Rugaţi-vă, neîncetat!“ (I Tesaloniceni 5, 17); aşa vom primi de la Dumnezeu darul pe care să-l avem drept cea mai mare mângâiere, după cum suntem îndemnaţi, chiar imperativ: „Bucuraţi-vă, pururea!“ (I Tesaloniceni 5, 16). Să ne bucurăm în Domnul Iisus!