În ciuda distanţei de 500 de km dintre Iaşi, locul „Căminului” legionarilor lui Zelea Codreanu, şi Câmpulung, mesajul noii formaţiuni extremiste „Garda de fier” se propagă cu repeziciune şi în zona noastră, iar primii adepţi nu întârzie să apară. Faptul că noua doctrină a lui Zelea Codreanu este îmbrăţişată cu entuziasm o dovedeşte şi ziarul „Garda”, organul „Gărzii de fier” Muscel. Publicaţia lunară, cu sediul în comuna Domneşti, editează primul număr pe 1 noiembrie 1932. Colecţia lunarului „Garda” nu se mai găseşte în bibliotecile din Argeş, ci doar la Biblioteca Academiei Române, care deţine, în colecţiile speciale de presă interbelică, primul număr al acestui document social, valoros pentru istoria judeţului. Pe 8 noiembrie 1927, în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, în „Căminul Cultural Creştin” din Iaşi se forma primul val al Legiunii: Corneliu Codreanu, Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu, în costum naţional, purtând căciulă, şi având o svastică mare în dreptul inimii, care îşi schimbau jurămintele de credinţă şi îşi aşezau la gât săculeţii din piele cu „pământ strămoşesc” de pe mormintele marilor voievozi români. La 1 noiembrie 1932, în comuna Domneşti, pe atunci aparţinând judeţul Muscel, apărea numărul 1 al publicaţiei lunare „Garda”, Organul „Gărzii de Fier” din Muscel. Pe frontispiciul ziarului, în partea dreaptă, se afla tipărită svastica fascistă, semnul mişcării de extremă dreapta. Lunarul cu „redacţia şi administraţia” în comuna Domneşti, a fost publicat în perioadele 1932-1933 şi 1940-1941.

„Un partid ajuns la guvernare pe „sufragiile poporului” este mai obligat decât oricare altul”

„Primul număr al anului întâi” are editorialul semnat de Gheorghe Clime. Intitulat „Orice jertfă”, articolul motivează apariţia acestui periodic şi descrie locul în care s-a pus la cale apariţia Legiunii muscelene: „Eram puţini acei cari ne cunoşteam, cu credinţa în acelaş gînd, întrupat în ideologia „Garzei de Fier”. Am hotărît să ne consfătuim. Şi astfel, în după-amiaza unei zile de vară – 1 iulie 1931-  într’un decor de casă de sat muscelean de munte, ne-am dat mîna şi ne-am înfrăţit doisprezece inşi, în lupta pentru acelaş gînd. Hotărîrile pe cari le-am luat, le-a adus la îndeplinire pe toate, graţie străduinţei, tăriei şi jertfei fiecăruia dintre luptători. Am tipărit programul „Gărzii de Fier” în 2.000 de exemplare; acest program a format prima arma în mîinile noastre şi cu el s’a început lupta isbăvitoare de suflete… ”.
Publicaţia este un adevărat document social despre începuturile mişcării legionare argeşene. Conform aceleiaşi surse, primele acţiuni propagandistice au constat, în zona Muscelului şi Argeşului, în tipărirea şi distribuirea programului Gărzii de Fier în 2.000 de exemplare, apoi în imprimarea pe cărţi poştale a chipului Căpitanului Zelea Codreanu şi în imprimarea calendarului Legionarului pe 1932. Preţul era de 3 lei, iar abonamentul pe un an, 30 de lei. Pe prima pagină, lângă motto-ul „Am apărut” şi poza lui Codreanu în costum ţărănesc, legionarii îşi publică principiile extrase din „legea legilor” – Constituţia –  principii după care se vor ghida în acţiunile extremiste:
 Întâia: funcţionarul, mai obligat decât particularul, deoarece el impune Constituţia;
 A doua: superiorul, mai obligat decât inferiorul, pentru că el impune legea;
 A treia: prevederile constituţiei trebuiesc mai minuţios şi mai cu atenţie aplicate şi ordonând dispoziţiilor legii ordinare;
A patra: un partid ajuns la guvernare pe „sufragiile poporului” este mai obligat decât oricare altul;
A cincea: educatorul, mai obligat decât cel care trebuie educat;
A şasea: preotul, mai obligat decât laicul, pentru că a depus jurământ lui Dumnezeu”.
Motivaţia acţiunilor legionare era clar definită în articolul de fond: alegerea între anarhie şi ordine. „Cine va învinge? Cine trebuie să învingă. Este cineva, care să aibă inconştienţa să răspundă că anarhia trebuie să iasă victorioasă? Să vină şi să aibă curajul să o afirme. Îl aşteptăm”.

„Mulţumim tuturor, dar mai ales intelectualilor dela sate, cari nu pierd niciun prilej de a vorbi de „Garda de Fier”

În numărul 5 din „Garda”, legionarii, motivând lipsa banilor pentru difuzarea publicaţiei, îi îndeamnă pe cetăţenii care ajung să le citească ziarul să le povestească şi altora despre mesajele lor: „Mulţumim tuturor, dar mai ales intelectualilor dela sate, cari nu pierd niciun prilej de a vorbi de „Garda de Fier”. Noi n’avem fonduri şi deci, nici mijloace de transport, spre a face cunoscut tuturor ce vrem. O rugăminte însă: fiind vorba de o organizaţie serioasă, rugăm pe aceşti domni (uitasem să spun, că sunt membri ai partidelor democrate, deci nu prietenii noştri) să nu ne mai facă propagandă prin cârciumi. De asemenea, cari sunt gata la orice sacrificii, fără să urmărească niciun profit, trebuie să vorbească din altar, depe catedra şcolii, sau cel mult, la birourile băncilor. Noi dorim o altă viaţă. Suntem dornici de ceva mai frumos, mai serios, mai demn; şi dacă d-lor nu pot pricepe această viaţă nouă, îi rugăm să tacă. Vorba e de argint, dar tăcerea e de aur”.

„Se recomandă tuturor ordine şi disciplină. Grupare în jurul şefilor”

Numărul 7  din organul „Gărzii de fier” Muscel apare în 20 aprilie 1933, în preajma Paştelui, iar pe prima pagină era titrat „Legionarii musceleni, în sărbătoare”. Cu acest prilej, ziarul îşi anunţa membrii printr-un ordin:  „Toţi Legionarii musceleni din „Garda de Fier” vor fi prezenţi la slujba religioasă care se va oficia la Schitul de călugări de la „Slănic”, în dimineaţa  zilei de 21 aprilie 1933 – Vineri, (Isvorul Tămăduirei) vom avea în mijlocul nostru pe d-l profesor Ion Zelea Codreanu şi pe d-l Mihai Stelescu-student, ambii deputaţi ai „Gărzii de Fier” în parlamentul ţării”. Unităţile legionare din Câmpulung şi comunele care se găsesc la Nord de Schitul Goleşti (inclusiv) şi la Răsărit de apa Bughea – inclusiv satele de pe această vale, – vor primi ordine speciale; legionarii şi unităţile legionare, din toate celelalte comune, se vor prezenta direct la Schit, cel mai târziu la ora 9, în dimineaţa zilei de 21 Aprilie 1933. Excepţie fac Legionarii şi unităţile din comuna Slănic, cari au ordine speciale. Fiecare va veni cu hrană rece pentru două mese. Se recomandă tuturor ordine şi disciplină. Grupare în jurul şefilor”. După primul an şi 12 apariţii, frontispiciul publicaţiei de schimbă, se tuşează, şi apar fotografii foarte mari şi sloganuri pe manşetă: „Peste trădările din ţară vrem uragan răzbunător, Vrem Românie legionară, vrem căpitan conducător… Din mulţimile oarbe unul s-alege, gîndul lui rege, vorba lui lege”. De asemenea, titlurile devin din ce în ce mai tăioase şi mesianice. Colecţia specială din Biblioteca Academiei nu păstrează, din nefericire pentru recuperarea autentică, toate numerele. De altfel, cenzura comunistă a interzis, zeci de ani, consultarea publicaţiei.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI