IN MEMORIAM. Dorin Oancea, artistul complet al Argeșului și Muscelului

422 views

Îmi este foarte greu să vorbesc la timpul trecut despre unul dintre cei mai reprezentativi maeștrii coregrafi ai României, Fiu al Argeșului și Muscelului (2007) și Cetățean de Onoare al Argeșului și Muscelului (2012), Dorin Oancea.

Venea pe lume la 20 septembrie 1943, în Cerbureni-Valea Iaşului. “De când am început să merg, în cămăşuţă, vream să ajung acolo unde cerul se uneşte cu pământul, adică la orizont; n-aveam stare, mă zbăteam, neastâmpărat, dar tot acasă era mai bine ca oriunde. Am păscut vitele pe izlaz, în apropierea codrilor şi apelor, umblând cu picioarele goale. Mă atrăgeau norii, basmele „cu pajuri şi cu zmei”, bătăliile înaintaşilor pentru glie. Muream după mere şi pere, după cartofii copţi, nu-mi luam ochii de la munţi, mă fascinau suişul potecilor, pădurea, sunetul frunzelor veştede pe care călcam, începeam să înţeleg legătura omului cu pomii şi întreaga vegetaţie la ţară, circuitul natural veşnic, viaţa –rostea, întorcându-se pentru câteva momente în lumea copilăriei” (Arc peste timp – Centrul Creației Populare Argeș la semicentenar (1956-2006), Ed. Paralela 45, 2006).

A învăţat la Curtea de Argeş (era elevul Şcolii Nr. 1, apoi al cunoscutului Liceu „Vlaicu-Vodă”)  şi în Piteşti (Şcoala Tehnică Sanitară, iar din 1960, orele de canto şi coregrafie la Şcoala Populară de Artă). Făcea o specializare centralizată (organizatori: Casa Centrală a Creaţiei Populare şi Uniunea Generală a Sindicatelor din România) la Cluj, Sibiu, Braşov, şi termina (în 1985), la „fără frecvenţă” studiile pentru maeştri coregrafi. S-a reciclat în străinătate, avându-l printre alţii, magistru, pe Maurice Bejart care a revoluţionat dansul artistic la „Baletul Secolului XX” din Paris.

Urmau pe rând: stagii concentrate, cursuri, „autoşcolire”, înfiinţarea, conducerea, instruirea unor formaţii participante şi mereu premiate la întrecerile regionale, judeţene, interjudeţene sau chiar de peste hotare: „Doina”, „Dorul”, „Doruleţul”, „Chindia”, „Dacia”, „Plaiuri argeşene”,  „Textila” (din Piteşti), „Carpaţi”, „Muscelul” (Câmpulung), „Brâuşorul”, „Brâuleţul” (Curtea de Argeş), „Murguleţul” – Costeşti, Ansamblul din Oarja, „Doina Bascovului” al Casei de Cultură din Bascov, pentru copii, adulţi, militari, elevi, studenţi, petrochimişti, cooperatori, mineri, constructori de maşini, şi-a făcut simţită existenţa rodnică sub raportul împlinirilor artistice înfiinţând ansambluri în oraşe dar şi în multe localităţi precum Poiana Lacului, Teiu, Dâmbovicioara, Brăduleţ, Galeşu, Berevoeşti, Arefu, Corbi, Oarja, Bascov. A lăsat urme adânci în Topoloveni, Rm.-Vâlcea, Găeşti şi în Capitală.

A cules dansuri, i-a plăcut să lucreze cu tinerii talentaţi ale căror mişcări pe muzică le-a cizelat şi îndrumat, încurajând perpetuarea bunurilor folclorice. A fost vătaf de căluşari, jucător exemplar, mereu apreciat, cerut şi dorit de interpreţi, în acelaşi timp slugă şi meritat stăpân-şef, ambiţios; “muream de plăcere să tot ştiu, să aflu, să cunosc” (ibidem).

A pus în scenă o sumedenie de spectacole în săli sau în aer liber – pe stadioane şi în parcuri. Multe sunt, încă din 1959, şi „prestaţiile” în Teatrul „Al. Davila” din Piteşti, cu baletul, precum şi apariţiile ca prezentator. Pretutindeni şi oricând s-a bucurat de acelaşi har care i-a luminat calea şi cariera în artă. Avea o memorie formidabilă şi un simţ deosebit pentru armonizarea paşilor (simpli, schimbaţi ori combinaţi), în spiritul „alfabetului” coregrafic.

A condus multe stagii de perfecţionare a instructorilor pentru dansul popular, modern şi de societate în Argeş, la Slatina, Iaşi, Baia Mare, Târgovişte şi în Capitală. A predat folclor naţional dansat pentru străini (sute, îndeosebi, studenţi) la Piteşti, Curtea de Argeş, Găeşti, Baia Mare, dar şi în Birmingham (Anglia), Beauvais, Dijon, Paris, Nisa, Pont Crethien, Auxerre (Franţa), Bruxelles, Liège (Belgia), în Luxemburg, Olanda şi Ungaria.

O realizare de cinste: constituirea primului ansamblu („Hora” în Beauvais-Franța) compus din francezi, cu piese folclorice româneşti ori din Balcani, încântând şi făcând să lăcrimeze atâţia conaţionali din diaspora.

Ce alt ambasador al României, mai bun, care să ducă în lumea cea mare mesajul bogăţiei noastre spirituale? O probează cu vârf şi îndesat şi Festivalul internaţional de folclor „Carpaţi” căruia i-a dat scliplire și măreție, împrietenind făpturi de pe meridianele şi paralelele mapamondului, manifestare punându-i în evidenţă implicarea totală a lui Dorin Oancea.

UNICEF îi acorda medalia sa de argint în domeniul jocului popular pentru tineret. Este Cetăţean de onoare” al oraşelor franceze Beauvais şi Neux-les-Mines. A montat spectacole de revistă la Piteşti, Rm.-Vâlcea, Moreni-Dâmboviţa, semnându-le textul, regia şi coregrafia. A fost actor şi dansator sau „responsabil” pentru sutele de „ieşiri” publice în contul „Estradei” piteştene pe care a condus-o aproape două decenii şi în turnee însumând cca 200 de zile.

Păstrează în lăcaşul cel mai drag al sufletului numele profesorilor în coregrafie Floria Capsali-Dumitrescu, Oleg Danovschi, Gheorghe Popescu-Judeţ (din Beleţi-Negreşti), Sandu Feyer, Gheorghe Baciu, Petre Bodeuţ, Tita Sever, Natalia Petreanu, Leonte Socaciu, Ion Polexe, însă îl recunoaşte ca mentor pe Theodor („Puiu”  Vasilescu, de profesiune inginer, pe care l-a imitat” nu doar în „rezolvările” profesionale, dar şi în ţinuta zilnică şi comportament (sprinteneală-iuţeală) sau ca educaţie a minţii (agerime, inteligenţă). A fost foarte apropiat de copiii care i-au înseninat viaţa plină de rezultate, laude, succes.

Dorin Oancea prezenta, după cum credea regretatul actor și creator valoros Constantin Zărnescu, o compoziție armonioasă de inspirație, putere de muncă, tenacitate, pasiune-patimă, talent, inventivitate, convingere, carismă, farmec, organizare-coordonare, conștiinciozitate, speranță.

O parte a cunoștințelor sale pe linia artei coregrefice o găsim exprimată în lucrările de referință “Hățăi-șa! Călușul argeșean”, respectiv “Tipologia dansurilor populare din Argeș-Muscel” (apărute în 2001 și 2005), și în cartea sa de căpătâi: “Doina de Dor sau Dorul de Doină” (2007).

Activitatea publicistică a continuat cu volumele dedicate istoriei dansului intitulate sugestiv “Mirajul dansului” (vol. I, 2013, vol. II și III, 2014), “Doina Argeşului – 60 de ani de activitate” (2015, în colaborare cu subsemnatul), “Coregrafi şi ansambluri folclorice din Argeş şi Muscel” (2016).

Încă înainte de a fi angajatul Centrului Creației Populare Argeș (din 1991), Dorin Oancea a condus sectorul coregrafic al acestei instituții, împărțindu-și activitatea între instruirea formațiilor și ansamblurilor antrenate în numeroase întreceri organizate în țară și străinătate, și munca de cercetare a zestrei folclorice argeșene de profil (observația la fața locului, înregistrarea video și audio), valorificarea (prin spectacole sau tipărituri) a bogăției de jocuri populare zonale.

A crezut în visul său de a fi învingător, trecând peste piedici, necazuri, presiuni, căderi sau denigrări, în credința vie că dansul dezvoltă, înalță, înnobilează, cultivă, îndeamnă la prietenie și ordine, apropie oamenii.

La revedere, maestre! Știm că îți vei continua munca acolo în ceruri! Îti mulțumim pentru tot!

Comments

comments