În anii ’50, Securitatea din Piteşti era printre cele mai slabe din ţară

STRICT SECRET Deşi, de-a lungul timpului, Argeşul a dat unii dintre cei mai feroce ofiţeri de Securitate, precum generalul Nicolae Pleşiţă sau temutul colonel Gheorghe Enoiu, la începutul anilor ’50, Direcţia de la Piteşti era cotată printre cele mai slabe din ţară.

Potrivit unui raport strict secret, din 10 septembrie 1954, Direcţia Regională Piteşti a Securităţii era aspru criticată de ministrul de Interne de atunci, Alexandru Drăghici. În urma unui control sever, ce cuprinsese atât Direcţia Regională Bucureşti cât şi pe cea din Piteşti, acestea s-au prezentat jalnic.

„Controlul a arătat că ordinele Ministerului Afacerilor Interne, îndreptate spre îmbunătăţirea muncii operativ-informative a organelor securităţii statului, se execută de către unele servicii într-un mod cu totul nesatisfăcător.

De aceea, atât Direcţia Regională Bucureşti cât şi Direcţia Regională Piteşti nu asigură în măsura necesară securitatea statului, datorită nivelului extrem de scăzut al muncii informative, care nu corespunde sarcinilor puse de către Partid şi Guvern în faţa organelor securităţii statului. În urma controlului, s-a constatat că organele securităţii statului din cadrul direcţiilor Regionale Piteşti şi Bucureşti descoperă extrem de încet activitatea elementelor duşmănoase.

Aceasta se explică prin executarea nesatisfăcătoare a ordinului nr. 60 prin care se cere ca, înainte de efectuarea recrutărilor noi în reţea, să fie studiate temeinic posibilităţile, aptitudinile şi celelalte obiective ale candidatului propus pentru recrutare, care i-ar oferi informatorului posibilitatea să pătrundă în mediul duşmănos şi i-ar crea condiţiunile necesare pentru urmărirea informativă a acestuia. Se constată însă că recrutarea reţelei informative se face fără un studiu suficient al acesteia şi nu în scopul urmăririi unei persoane concrete sau grupuri cu manifestări duşmănoase, ci după aşa numitul principiu al obiectivului. Adică, pe întreprinderi, gospodării agricole colective, în funcţie de numărul populaţiei, ceea ce duce la umflarea reţelei informative, la pătrunderea agenţilor dubli, dezinformatorilor sau, pur şi simplu, a unor elemente incapabile de a duce la îndeplinire sarcinile organelor de securitate, de a descoperi şi lichida activitatea spionilor, diversioniştilor şi membrilor formaţiunilor antipopulare… Se constată cazuri de încălcare a regulamentelor de conspirativitate în munca cu agentura.

Nu sunt rare cazurile în care sectoriştii se întâlnesc cu informatorii recrutaţi din rândul preoţilor ortodocşi şi catolici din mediul rural, unde sectoriştii sunt cunoscuţi de toată lumea. În loc ca aceşti informatori să fie preluaţi pentru legătură de către lucrătorii direcţiilor regionale, astfel ca să se întâlnească în afara localităţilor unde domiciliază informatorii, în oraşe sau centre raionale mari, în casele de întâlniri şi conspirative şi în condiţiile unor deosebite măsuri de prevedere. Astfel de fapte nechibzuite în munca cu agentura duc la deconspirări, iar unele chiar la refuzul informatorului de a colabora cu organele securităţii statului de teamă să nu se compromită.”

În Regiunea Piteşti, acţionau în voie numeroşi bandiţi, legionari şi sabotori

Supărarea ministrului Alexandru Drăghici pe Securitatea de la Argeş era cu atât mai mare cu cât pe raza judeţului nostru acţiona un mare număr de „elemente duşmănoase”, precum legionari şi lideri ţărănişti. „Munca informativă în cadrul Direcţiei Regionale Piteşti se află la un nivel extrem de scăzut. Organele Securităţii din Piteşti nu au acţiuni informative importante, care să descopere activitatea organizată a elementelor duşmănoase, cu toate că în regiune acţionează o bandă, au avut loc răspândiri de manifeste, există cazuri de sabotaj în industrie şi agricultură.

Elementele suspecte de spionaj nu sunt urmărite activ. În Piteşti există un mare număr de legionari, ţărănişti, dar lucrătorii Serviciului  III din Direcţia Regională nu au organizat o muncă informativă calificată în rândul acestei categorii de elemente şi nu execută ordinele conducerii ministerului cu privire la această problemă. În industria petroliferă, în sistemul gospodăriei silvice, se comit acte de sabotaj, se scot din uz maşini, au loc cazuri de sustragere în masă a materialelor, etc. şi totuşi elementele care comit asemenea acte criminale  nu sunt descoperite şi pedepsite.

Acest lucru se poate explica numai prin nivelul scăzut al muncii informative şi prin lipsa unei agenturi calificate în rândurile elementelor duşmănoase, care să fie în stare să deconspire intenţiile ascunse ale duşmanului. Tot astfel se explică şi faptul că pe teritoriul regiunii există elemente ce se ascund de autorităţi precum şi bandiţi în acţiune, care nici până în prezent nu au fost făcuţi inofensivi.”

Colonelul Vistig, şeful Securităţii Piteşti, mustrat de ministru

Nu numai agenţii de teren au fost incriminaţi pentru starea jalnică a Securităţii argeşene, ci şi şeful acesteia, colonelul Eugen Vistig. Drept urmare, „considerând că această stare de lucruri nu mai poate fi tolerată în viitor”, ministrul Drăghici îi atrăgea atenţia tovarăşului locotenent-colonel Eugen Vistig, cerându-i să ia măsuri pentru a înlătura neajunsurile.