GALERIE FOTO. „Doina Argeşului”, tradiţie şi istorie românească

1,885 views

Dirijorii Orchestrei Doina Argeşului:
・ George Moreanu, este numit primul director şi dirijor începând cu 15 iulie 1955. A condus această prestigioasă orchestră în mai multe rânduri (1955-1957, 1961-1966, 1971-1972)
・ Alexandru Busuioc (1957-1961)
・ Emil Gavriș – 1966-1967
・ Ion Luican –€ 1967-1968
・ Emil Tănase conduce Orchestra „Doina Argeşului” în mai multe rânduri, 1968-1971, 1973-1976, 1980-1989. În Timpul lui puneau în scenă spectacole: Ionel Budișteanu și Florian Economu.
・ Florian Economu –€ 1972-1973, 1976-1980
・ Dorel Manea în perioada 15 decembrie 1989- 30 noiembrie 2000
・ Marin Mihalcea –€ 1 decembrie 2000 –€ 13 ianuarie 2013
・ Virgil Iordache –€ 13 ianuarie 2013 – prezent

Muzica lăutărească este una dintre cele mai vechi forme de muzică instrumentală, dar în acelaşi timp şi prima muzică de formă profesionistă. Lăutarii, exponenţii cei mai vechi ai profesionismului muzical, au purtat prin intermediul cântecului, din generaţie în generaţie, istoria românilor, au înveselit la nunţi, botezuri şi petreceri pe ţărani ca şi pe mahalagiii oraşelor, uimind pe străinii aflaţi în trecere pe meleagurile noastre.

Muzicologul Viorel Cosma scrie că termenul „lăutar” vine de la „lăută”, instrument şi expresie împământenite încă de pe la jumătatea secolului al XVII-lea, odată cu pătrunderea primelor influenţe occidentale în ţara noastră. În Biblia de la Bucureşti a lui Şerban Cantacuzino din 1688 găsim expresia „llăutarii zicând cu alăutele lor”. Mult mai vechi decât termenul de “lăută” sau „llăută” este cel care exprimă acelaşi lucru, provenit, se pare, din rusescul „skripka”.

Argeşul şi Muscelul au fost din totdeauna leagănul muzicienilor de mare valoare, precum Nae al lui Pintilică, Ioniţă Bădiţă, Luca Codin, Nelu Briceag, Ştefan Marica, Ion Matache, Alexandru Cercel, Marin Teodorescu Zavaidoc etc.

A devenit o realitate faptul că în unele ţări europene, începând cu jumătatea secolului XX, s-a pierdut aproape complet folclorul ca fenomen viu al culturii populare, chiar şi în unele zone în care muzica ţărănească era prezentă încă în unele practici tradiţionale, creaţia populară tinzând tot mai mult să se integreze genurilor de divertisment ce se adresează unui public larg şi eterogen.

În aceste condiţii înfiinţarea unei orchestre profesioniste de muzică populară era imperios necesară. Astfel, la 1 iulie 1955 a luat fiinţă Orchestra „Doina Argeşului” din iniţiativa lăutarilor regiunii, orchestră de muzică populară care trebuia să contribuie la promovarea totală a culturii populare.

Din anul 1970 orchestra trece sub administrarea Teatrului „Alexandru Davila”€ din Piteşti, iar din 2009 în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş, instituţie de cultură finanţată de Consiliul Judeţean Argeş.

De-a lungul celor şase decenii de activitate, pe la pupitrul dirijoral au trecut mai multe personalităţi: George Moreanu, Alexandru Busuioc, Emil Gavriş, Emil Tănase, Florian Economu, Ionel Budişteanu, Dorel Manea, Marin Mihalcea şi, în prezent, Virgil Iordache.

Orchestra promovează muzica populară caracteristică zonei subcarpatice din regiunea Munteniei şi, în particular, aceea care este specifică arealului Argeş-Muscel. Şi-a făurit un bun renume, prin numeroasele turnee din ţară şi prin înregistrările realizate în studiourile Radioteleviziunii Române. „Doina Argeşului” a obţinut, de asemenea, un renume internaţional ca rezultat al turneelor din străinătate: Bulgaria, Albania, Elveţia, Cipru, Olanda, Belgia, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania etc.

Etnomuzicologul Tiberiu Alexandru elogiază această orchestră cu prilejul apariţiei plăcii de vinil intitulată „Ansamblul folcloric DOINA ARGEŞULUI” 1975, pe coperta patru descriind cum erau primiţi artiştii români în străinătate: „Publicul de peste tot a primit cu mult entuziasm artiştii argeşeni –・mesagerii unui folclor muzical înfloritor”・

Numeroase cronici, din care vom reproduce câteva pasaje, oferă mărturii concludente: „Întreg spectacolul a fost radiant de prietenie şi ospitalitate, de zâmbet şi de bucurie, de transmitere a dansului şi muzicii, încât toată sala vibra de plăcere adevărată, prin muzică şi dans, ca inima unui întreg popor”. (ziar din Lausanne); „România este prin excelenţă ţara muzicii. Se nasc practic cu un instrument în mâini; este expresia care ne oferă aceste dovezi muzicale – şi mai ales o seară precum cea de luni, în care opt violonişti, cei doi ţimbalişti, cei doi acordeonişti… sub conducerea lui Florian Economu, după un sens al respiraţiei şi al ritmului, printr-o intensitate, o vigoare, un suflu absolut halucinant”. (Gazeta din Lausanne); „Prodigios! De departe cel mai bun spectacol folcloric, cum nu s-a mai auzit şi văzut la Neuchâtel… Evident, românii au noroc: nu doar că folclorul lor este unul dintre cele mai originale şi mai bogate din lume, ci este şi foarte viu. Orchestrele populare participă azi la viaţa tuturor precum lăutarii de altădată, aceşti trubaduri, a căror virtuozitate l-ar surprinde pe Franz Liszt… O orchestră de virtuozi, pe care Florian Economu o dirijează atât cu privirea cât şi cu mâna, unde domneşte un minunat spirit de echipă”. (ziar din Lausanne).

Tiberiu Alexandru îl considera pe Florian Economu drept unul dintre cei mai talentaţi dirijori de muzică populară. S-a născut în anul 1936 la Brăila. Îşi începea activitatea artistică în 1962, asumându-şi rolul de dirijor la Orchestra „Barbu Lăutaru”. A realizat numeroase înregistrări cu propria sa orchestră, cu Orchestra de muzică populară a Radioteleviziunii Române, ca de altfel şi cu alte formaţii similare în studiourile Casei Radio şi cele de la Casa de discuri „Electrecord”. A adus din străinătate succese răsunătoare din mai multe localităţi ale Elveţiei (1973 şi 1975), fiind la cârma formaţiei „Virtuozii români”, formată din cei mai buni instrumentişti de muzică populară, proveniţi din diferite regiuni ale României. Formaţia s-a bucurat de un mare prestigiu artistic. Presa elveţiană a arătat de mai multe ori calităţile artistice ale lui Florian Economu, considerându-l „… un dirijor de o eficacitate şi de o muzicalitate completă” (Gazeta din Lausanne). „Este omul care a aranjat totul. Să ne amintim că această muzică nu este notată. Este într-adevăr improvizaţie. Însă domnul Economu a făcut aceasta în mod minunat, să armonizeze aceste improvizaţii” (Jurnalul din Jura).

Una dintre piesele interpretate în străinătate, la vioară, atrăgea în mod special atenţia – este vorba despre cântecul de dragoste, interpretat la vioară cu corzi din păr. Pentru a obţine sonorităţi aşa deosebite, spunea Tiberiu Alexandru, lăutarii scoteau o coardă din arcuş fixând-o la una dintre corzi, aproape de şevalet. Prinzând firul de păr între degetul mare şi cel mic al mâinii drepte, ei îl trag încet şi fac să vibreze astfel coarda; melodia se obţine apăsând aceeaşi coardă cu degetele mâinii stângi.

Mă bucur că am avut şansa de a coordona această reputată orchestră din 2009 până în 2017, şi să contribui la organizarea sărbătoririi ei, la şase decenii de activitate!

Comments

comments