După ce a trecut razant pe lângă graniţa fragilă dintre viaţă şi moarte, chirurgul piteştean Valentin Calu, unul dintre supravieţuitorii tragicului accident aviatic din Apuseni, ne-a mărturisit că are ceva dureri, dar se bucură că a reuşit să scape.
Dorinţa de perfecţionare l-a urcat în avionul-groazei
Este un tip dintr-o bucată, care nu cere plicuri, locuieşte la bloc şi are o maşină în leasing. Îşi iubeşte pisoiul şi îşi respectă pacienţii. La el nu există abordarea: „ce te doare, mamaie?”. Pacienţii au nume. Ştie să respecte şi este respectat. Doar profesionalismul, dăruirea şi dorinţa de a se specializa în tehnica de transplant l-au făcut să se afle în acel avion, în drum spre o prelevare de organe. Putea fi oriunde: la teatru cu iubita, acasă tolănit pe canapea cu o carte în mână sau într un restaurant la o cină cu amicii.
“Pe noi ne-au salvat oamenii ăia”
L-am sunat şi mi-a răspuns. Cu o voce stinsă şi respiraţie grea. Se resimţea, dar părea fericit. Ne-a mărturisit că îşi sună zilnic părinţii pentru a-i linişti şi că se bucură că e bine, că şi doctorii Radu Zamfir, Călălin Pivniceru, Sorin Ianceu şi copilotul Răzvan Petrescu sunt bine. “Am reuşit să supravieţuim. Pe noi ne-au salvat oamenii ăia. Dacă aşa a vrut bunul Dumnezeu, să scăpăm, am scăpat”, ne-a declarat dr. Calu.
“Aveam telefoane smartphone. Nu ştiu cum s-a putut să nu ne localizeze. Nu mă întrebaţi pe mine” – dr. Valentin Calu
Optimist, aşa cum îl ştiam, dr. Calu mi-a spus, cu aceeaşi voce stinsă: “Nu voi avea urmări. Fără îndoială mă voi reface. Cu capul sunt bine, vânătăile au început să treacă, fracturile nu sunt grave”.
“Stau doar pe spate. Mă dor coastele”
“După externare o să-mi iau concediu câteva zile să stau acasă. Deocamdată sunt aici, la Terapie Intensivă, stau pe spate, mă dor coastele, mă dor toate alea. Abia aştept să mă pot mişca”, spune dr. Calu.
“Voi mai sta câteva zile aici în spital la Cluj. Nu cer transfer la Bucureşti. Nu mă grăbesc. Îmi este foarte bine aici” – dr. Valentin Calu. (sursa: www.ziarulring.ro).
