PLOUĂ, PLOUĂ… La Piteşti, prima staţie meteo a fost înfiinţată din 1884. Între anii 1920 şi 1930, meteorologul de serviciu era pedagogul Şcolii de Băieţi din Piteşti şi elevii – care nu o dată greşeau starea vremii – iar după 1939 staţia meteo a fost deservită de Armată. Apreciind beneficiile pe care cunoaşterea dinainte a felului cum vor evolua factorii meteo ar putea să le aducă activităţii cotidiene, România a fost printre primele ţări din Europa care au avut un Observator Meteorologic, înfiinţat în Bucureşti încă din anul 1884 de către Ştefan Hepites.
Tot de atunci au fost publicate zilnic în Monitorul Oficial toate buletinele meteorologice din sute de localităţi din ţară, inclusiv din vechile capitale domneşti de la Curtea de Argeş, Câmpulung şi Piteşti. Apoi, în baza cunoştinţelor căpătate, specialiştii în meteorologie au început să dezvolte şi prognoze.
„În Argeş, primele observaţii meteorologice şi măsurători ştiinţifice în domeniul meteorologiei s-au făcut în 1896, când a fost înfiinţată staţia meteo de la Piteşti. Locaţia acesteia însă nu se mai cunoaşte. Aceasta a funcţionat fără întrerupere până în 1915, după izbucnirea Primului Război Mondial. Între 1923 şi 1928, activitatea de meteorologie a fost realizată în Piteşti doar sporadic. În mod constant, a fost reluată la 1 octombrie 1939. Staţia era atunci amplasată în cartierul Teilor – Mărăşeşti, deasupra Văii Trivale şi era deservită de Armată, înregistrările fiind făcute de militari. Casa încă mai există, pe actuala stradă Teilor, pe atunci fiind însă numită Leonte Filipescu. Aparatura folosită atunci era de provenienţă germană şi franceză şi a fost în funcţiune până prin anii 60”, povestea domnul Radu Filoteu, cel care mulți ani de zile a fost şeful Serviciului Meteo Piteşti.
Elevii de la Şcoala de Băieţi făceau de serviciu la staţia meteorologică şi raportau greşit starea vremii
La Arhivele Naţionale Argeş s-au păstrat câteva documente referitoare la activitatea staţiei meteorologice din oraşul Piteşti care, în anul 1927, era instalată la Şcoala Normală de Băieţi, fosta Şcoală Normală de Învăţători „Alexandru Odobescu” din Piteşti. De această staţie meteo răspundea „o persoană însărcinată cu observaţiile meteorologice” şi anume pedagogul I. Popescu care era plătit cu suma de 1.200 de lei. Observatorul trebuia să citească instrumentele de măsurare şi să completeze buletinele cu date legate de fenomenele atmosferice care trebuiau să fie trimise, prin telegrame zilnice, la Institutul Meteorologic Central din Bucureşti. Institutul era condus de directorul Enric Otetelişanu şi se afla, pe atunci, în subordinea Ministerului de Război.
Activitatea staţiei meteo de la Piteşti nu excela în acea perioadă, nu din cauza aparaturii, ci a dezinteresului celui ce o avea în grijă. Datele trimise la Bucureşti referitoare la presiunea atmosferică şi la temperaturi erau trecute adesea greşit, aşa cum rezultă din plângerile Institutului. Radu Petre, directorul şcolii, îi atrăgea, la rândul său, atenţia pedagogului I. Popescu, care era „rugat cu insistenţă să fie mai conştiincios în obligaţiunile ce şi le-a luat faţă de Institutul Meteorologic şi să ţină socoteală de lămuririle care se dau”.
Prin plecarea pedagogului Popescu în comuna Putineiu din judeţul Vlaşca, în locul acestuia este numit ca observator meteo Ioan Ene, secretarul şcolii. La scurt timp de la numire, acesta făcea cunoscut Institutului că „în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1927, termometrul ud, din cauze inexplicabile l-am găsit spart, iar mercurul a fost adunat – o parte – de subsemnatul într-o eprubetă şi, dacă va fi nevoie, îl voi trimite, la cerere”. De asemenea, se plângea că nu înţelege modul de citire şi comunicare a datelor meteorologice aşa cum sunt precizate în instrucţiunile din „Codul pentru redactarea telegramelor meteorologice”.
În aprilie 1929, se făcea cunoscut că un carnet cu observaţiile meteo din luna martie a fost pierdut „din greşeală” în zilele de sărbători ale Paştelui de elevul însărcinat cu observaţiile meteorologice, în timp ce secretarul şcolii era plecat pentru „aranjarea situaţiei militare”, urmând să fie încorporat pe data de 10 martie 1929. În acelaşi an, în procesul de control efectuat de către delegatul Al. Georgescu din partea Institutului, s-au consemnat aceleaşi probleme în activitatea staţiei, acesta afirmând că observaţiile meteorologice „s-au făcut până în prezent de către diferiţi elevi, fapt care a dat naştere la plângeri din partea Institutului în mai multe rânduri, observaţiile fiind greşit făcute”.
(Autori: Elena Marta, Aurel Radu – sursa: arhivist.blogspot.com)
