Elena Ciobotea, singurul maestru peruchier din Argeş. Munceşte 720 de ore pentru confecţionarea unei peruci

5,938 views

Tehnologia avansează pe zi ce trece, iar vremurile când meseria era considerată „brăţară de aur” se pare că au apus demult. Aşa se face că una dintre cele mai frumoase meserii, aceea de peruchier, a ajuns să fie pe cale dispariţie.

În Argeş, mai există un singur maestru peruchier, doamna Elena Ciobotea, în vârstă de 69 de ani, angajată a Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti de peste 46 de ani. Confecţionează perucile cu drag şi pasiune într-un atelier micuţ, la ultimul etaj al teatrului, însă acest lucru nu o împiedică să creeze adevărate „bijuterii” pe care le-au purtat şi le vor purta multe generaţii de actori.
„Pasiunea pentru teatru, pentru scenă, o am de la sora mea, care a lucrat aici în calitate de cabinieră. Aşa că în 1971 am fost angajată tot în acest post, adică omul care ajută actorii să se îmbrace. Atunci exista un singur peruchier la teatru, de la care am furat această meserie. Spun am furat-o pentru că nu a vrut să mă înveţe. Apoi am fost trimisă la specializare şi am urmat cursurile şcolii de perucherie din cadrul Teatrului Naţional din Bucureşti. Prima mea perucă am confecţionat-o în anul 1971, la care am lucrat mai mult de o lună”, ne-a povestit doamna Elena.

300 de peruci în 46 de ani de muncă

„Este o meserie foarte migăloasă, însă eu nu aş putea trăi fără să fac asta. Mai ales că teatrul este pentru mine o a doua familie şi mi se pare ciudat dacă o zi stau acasă şi nu vin la muncă. Acum nu mai există această meserie, tinerii nu vor să mai înveţe aşa ceva. Din 1971, de când sunt angajată la Teatrul „Davila”, am confecţionat peste 300 de peruci. Este o muncă dificilă, necesită foarte multă răbdare, însă eu fac totul cu drag şi din suflet. La o perucă lucrez timp de o lună, adică în jur de 720 de ore, iar aici lucrurile sunt un pic mai complicate, deoarece părul se fierbe, se lasă la răcit 7 zile şi apoi, după caz, chiar se vopseşte. Materia primă, adică părul natural, necesar pentru o perucă îl iau de la câteva coafeze, prietenele mele”, povesteşte singura femeie peruchier din Argeş. Metoda prin care este realizată o perucă este una foarte complicată şi necesită multă atenţie, răbdare şi dexteritate. Prima dată, părul se spală şi se usucă şi se trage pe un heclu, pentru a ajunge la un nivel uniform, fir la fir. Apoi, părul se lucrează pe o tresă de un metru şi jumătate şi se modelează pe o pânză specială, gen plasă, o întăritură a perucii. Aceasta se modelează pe un calapod, i se adaugă balene, pentru susţinere, iar la final se aranjează şi coafează.
Pe lângă confecţionarea perucilor, doamna Elena se ocupă şi de detaliile mai mici, precum perciunii, mustaţa sau barba pe care le poartă actorii. Nici realizarea acestora nu este deloc simplă şi fiecare element în parte necesită peste 150 de ore de muncă şi care apoi  sunt aplicate cu un lipici special. Tot peruchiera piteşteană se ocupă şi de machiajul şi coafura actorilor, momente pe care şi acum, după 46 de ani, le trăieşte cu emoţii foarte mari. „Am mari emoţii de fiecare dată când îi machez şi îi coafez. Reuşesc să mă liniştesc abia când îi văd pe scenă şi îmi dau seama că totul arată aşa cum trebuie. Am un singur of. I-aş îndruma pe tineri să practice această meserie din care ai mari satisfacţii, însă nimeni nu mai doreşte. Eu mi-am iubit întotdeauna meseria şi o să o iubesc până mor”, ne-a spus cu emoţie singurul maestru peruchier al judeţului.

Comments

comments