Elena Chiriță din Bogați, infirmiera sergent, care a murit chiar pe 8 martie 1945, din cauza rănilor suferite pe front

Elena Chiriță, un erou al celui de-al Doilea Război Mondial mai puțin cunoscut.

Elena Chiriță s-a născut pe 30 noiembrie 1917 în satul Suseni al comunei Bogaţi, județul Argeș, într-o familie de țărani săraci. A fost nevoită să abandoneze școala la 12 ani și să muncească pentru a-și ajuta familia numeroasă alcătuită din șase copii, ea fiind cea mai mică. A lucrat o perioadă ca ucenică la un atelier de croitorie din Târgoviște.

În anul 1941, s-a angajat ca femeie de serviciu la Spitalul Militar din Târgoviște, fiind transferată, ulterior, la farmacia Spitalului Z.I. nr. 303 din București. În urma absolvirii unui curs de Crucea Roșie, fata mică de statură, sprintenă și ageră la mișcare devine sanitară infirmieră.

În primăvara anului 1944, Spitalul de Zonă Interioară Nr. 303 a fost dislocat la Lipova, județul Arad, împreună cu întreg personalul, astfel încât, luptele din Banat o găsesc pe Elena Chiriță lucrând ca infirmieră în farmacia Spitalului de linie unde ea dovedește abnegație în îngrijirea răniților. A plecat pe front în al Doilea Război Mondial pentru a ajuta soldaţii din postura de soră medicală.

Nu a trecut însă mult timp până când tânăra a luat arma în mâini şi a luptat cot la cot cu ceilalţi militari, în linia I, fiind şi remarcată de ofiţerii de rang superior care au propus şi obţinut decorarea ei.

Din păcate, pe 1 ianuarie 1945, Elena Chiriţă a fost grav rănită într-o luptă purtată la Budapesta, în Ungaria, şi a fost trimisă acasă unde pe 8 martie în urma unei operații de amputare a ambelor picioare nu a mai rezistat.

La numai 3 luni de când era pe front, Elena Chiriță primise ca recompensă decorația Virtutea militară, clasa a II-a, alături de Meritul Sanitar, clasa a II-a și clasa I-a, iar la 30 noiembrie 1944, a fost avansată la gradul de sergent.

Mărturia uneia dintre colegele sale, infirmiera Manda Lazău, creionează un portret emoționant despre eroină: „Era de statură nici prea mică, dar nici prea înaltă. Avea un păr negru, bogat, împletit în cozi pe care le purta adesea strânse în coroniță pe creștet, sau sub formă de melci pe tâmple. Sprâncenele ei erau bine scrise, ușor arcuite. În vremea aceea purta ochelari. În ochii ei se putea citi numai bunătate. Și era tare vrednică. Când îi spuneai să facă ceva, vreo treabă, erai sigur că o va face cu temei. Era o fire blândă, avea o minte ageră… Se pricepea de minune să dea asistență unui rănit sau bolnav”.

Elena Chiriță este una dintre cele mai autentice eroine ale istoriei naționale contemporane, care completează galeria româncelor eroine din diverse epoci care, animate de dragostea de țară, au fost capabile de sacrificiul suprem. Astăzi, din păcate, simplul enunț al numelui său nu provoacă nici o reacție tinerei generații. Povestea acestei tinere, care a luptat pentru patria sa până la sacrificiul suprem, merită să fie cunoscută și, poate, va inspira generațiile viitoare.

Sursa: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Muzeograf Luminița-Nicoleta Iordache