Doctor stomatolog Eny Pavel: Limba nu trădează boala, ci starea în care se află bolnavul

1,844 views

limbaLimba este un organ musculo-membranos mobil, situat în cavitatea bucală, deţinând multiple funcţii (în masticaţie, digestie, deglutiţie şi supt – la sugari) fiind o componentă importantă a aparatului dentomaxilar, dotată cu posibilităţi deosebite de apreciere – şi nu numai gustativă, ci şi de percepţie – şi intervenind totodată în limbajul articulat. În condiţiile normale, limba este umedă, moale, roză-palidă, catifelată. Multă vreme, limba a fost considerată ca „oglinda stomacului” sau, mai bine zis, a modului cum se face digestia gastrică. În timpul fărâmiţării alimentelor mai solide se execută în mod mecanic un adevărat raclaj al limbii, o curăţare permanentă, care îi menţine aspectul şi culoarea normală. În anumite afecţiuni nu se îndeplineşte în mod corespunzător funcţia menţionată mai sus, limba rămânând acoperită de un strat cremos alb-gălbui, de grosime considerabilă, în acelaşi timp pierzându-şi umiditatea. În asemenea cazuri, se foloseşte denumirea de „limba încărcată” sau saburală. Formarea depunerilor este identificată de respiraţia cu gura deschisă din cauza faptului că aceasta favorizează „uscarea” cavităţii bucale, cauzând o stare de incomoditate de ordin igienic, pe lângă cel fizionomic şi psihic.
O asemenea stare există în boli infectocontagioase febrile şi chiar în anumite  afecţiuni hepatice. Depuneri vizibile pe suprafaţa limbii există şi în dispensii gastrointestinale (deranjamente la nivelul stomacului şi al intestinelor), afecţiuni buco-faringiene. După un tratament prelungit cu antibiotice de tipul penicilinei V, care se ia pe cale bucală, limba este încărcată de depuneri negre-maronii. Depunerile de pe limbă, indiferent de cauza lor, sunt întotdeauna fenomene patologice deoarece deranjează simţul gustului, provoacă lipsa poftei de mâncare şi un miros neplăcut al respiraţiei/gurii. Îndepărtarea acestora se poate realiza cu ajutorul periuţei de dinţi înmuiată în soluţie de perogen 2% (apă oxigenată). Excluderea depunerilor intensifică simţul gustului ce va aduce un apetit crescut, completând autocurăţirea gurii. În cavitatea bucală, în prezenţa unor aliaje diferite de structura chimică (reprezentate prin lucrări dentare din materiale diferite) poate să apară un fenomen cu implicaţii nefaste asupra mucoasei bucale şi a limbii, denumit „galvanism bucal” datorat circulaţiei unor microcurenţi electrici. În contextul menţionat domină senzaţia de înţepătură, arsură, dureri, fără a se putea remarca obiectiv modificări evidente la nivelul mucoasei bucale şi linguale. (Va urma)

Comments

comments

DISTRIBUIȚI