stomatologÎn mod obişnuit, dinţii noştri sunt acoperiţi de un film bacterian subţire şi lipicios, numită placă dentară. Când înghiţim alimente sau băuturi care conţin zahăr sau acizi, cum ar fi laptele, pâinea, prăjiturile, bomboanele, sifonul sau fructele, apare aşa-numitul atac acid asupra smalţului dinţilor.
Unul dintre locurile cel mai frecvent atacate de acizi este suprafaţa acluzală a dinţilor posteriori (premolari şi molari), la nivelul şanţurilor şi al foselor existente aici şi care au rol în triturarea (incizia, mestecarea) alimentelor. Periajul regulat şi folosirea constantă a firului interdental ajută la îndepărtarea resturilor alimentare şi a bacteriilor de la nivelul suprafeţelor dentare. Totuşi, curăţarea eficientă a şanţurilor şi a fosetelor este dificilă, deoarece mijloacele clasice de curăţare nu pot interveni eficient la nivelul fisurilor microscopice, pentru a îndepărta filmul bacterian.
Pentru această situaţie este recomandabil să se realizeze sigilările dentare. Un material sigilat este un material plastic care se aplică pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor posteriori, acţionând ca o barieră şi protejând smalţul de atacul acid. Procedura este simplă, rapidă şi creează, dacă nu deloc, atunci doar puţin disconfort. Pentru început se realizează o curăţare cât mai bună a dintelui şi apoi o condiţionare a acestuia. Apoi se aplică sigiliul pe suprafaţa ocluzală dentară, unde se lipeşte de smalţul dentar, cu ajutorul unui adeziv fotopolimerizabil. Atâta vreme cât sigiliul rămâne intact, suprafaţa dentară va fi protejată. Sigilanţii care rămân pe suprafeţele dentare chiar sub acţiunea forţelor zilnice şi extrem de puternice apărute în procesul de masticaţie, rezistă de obicei câţiva ani, când este necesară o reaplicare. Medicul stomatolog verifică etanşarea acestor sigilări, în timpul controalelor periodice.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI