Din presa vremii (V). Despre conştiinţă şi politică

1,679 views

Conştiinţa şi politica sunt noţiuni antagonice. Puse alături, se anulează. O demonstrează de mai bine de o sută de ani, în articole cu funcţie ideologică, gazetele editate de-a lungul timpului. De această dată vom arăta că nimic din ce înseamnă propaganda politică, pe care o blamăm, dar de care n-avem puterea de a ne apăra, nu s-a inventat în era comunicării mediatice de ultimă generaţie. Şi bunicii noştri au trăit-o pe pielea lor. Diferenţa dintre dumnealor şi noi, este, într-adevăr, majoră: ei, măcar, n-au realizat diformitatea şi sluţenia măştilor politice! În februarie 1922, periodicul argeşean „Gazeta Poporului” trecea în revistă, în editorialul de pe prima pagină, câteva tehnici de „marketing politic”, „tehnici „moderne” studiate din greu astăzi, în şcolile de comunicare politică.

„Conştiinţa în propagandă”

…Legea împroprietărirei ca şi legea izlazurilor sunt făcute pentru proprietari, iar nu pentru săteni, că pe ţărani nu-i iubesc decât învăţătorii şi preoţii din partidul ţărănesc şi Federala Negru-vodă sau Topoloveni, ba ceva mai mult, am văzut chiar scris negru pe alb că cooperativele şi băncile populare trebuesc să fie instrumente de propagandă ale partidului ţărănesc, în care instituţii nu au ce căuta, nici ca tehnicieni cel puţin, oameni îmbrăcaţi altfel decât ţărănişti – ce-o fi zicând unii cari se îmbracă şi ţărăneşte şi cu haine ciocoeşti – cu toate că aceştia de multe ori pot fi asemuiţi lupului din fabulă, îmbrăcat în pielea oii.

Cu făgăduielile este şi mai straniu. Liberalii zic că vor aduce bumbac eftin, porumb tot aşa, dar că nu-l vor distribuii decât celor ce fac parte din partidul lor; că vor face ei adevărată împropretărire – de nu ar face-o ca la 1907 sau ca pregătirea războiului şi retragerea în Moldova a civililor şi tinerilor în 1916 – şi prin unele sate s’a luat şi note de cât pământ să se dea fiecărui înscris în partid, cu toate că în unele sate nu se poate expropria o palmă de pământ, nefiind proprietăţi nici de 50 de hectare; că vor ridica cursul leului, cu toate că de la venirea la putere a mai scăzut cu vre-o două centime, că vor suprima dările…

Acolo unde nu izbutesc cu făgăduieli – şi lumea e sătulă de făgăduielile lor – se întrebuinţează teroarea. Alegătorii sunt ameninţaţi, unii chiar maltrataţi, funcţionarii sunt înlocuiţi pe capete, serviciile se dezorganizează; în schimb jandarmii sau înmulţit, ei patrulează ziua în amiaza-mare, în ţinută de campanie, sub pretext că menţin ordinea, care, la drept vorbind este turburată de ei şi de agenţii liberali.

Şi, colac peste pupăză, s’au dezlegat pungile partizanilor şi instituţiilor liberale, pentru ca vinul şi ţuica să fie la îndemâna oricărui alegător… Ţărăniştii, nici ei nu mai contenesc cu exproprerea; vor merge pânăla două hectare; vor scoate pe propretari afară din sate; pentru ce să fie păduri particulare şi de-ale statului, când pot fi toate comunale ca şi izlazurile, ba am auzit că s’ar fi şi marcat câte un stejar secular, pentru fie ce sătean alegător; vor face spitale, şcoli şi biserici fără bani, fără doctori, fără învăţători şi fără preoţi, căci aceştia trebue să facă politică, vor desfiinţa jandarmii, căci nu avem nevoe de poliţie preventivă sau represivă; vor pune la muncă pe cei de la oraşe, căci cei dela ţară au tot muncit…
În aceste condiţiuni se dă lupta electorală, aşa trebue să facem educaţia cetăţenească a maselor chemate la viaţa publică prin votul universal, aceasta ne este conştiinţa de oameni puşi în serviciul binelui public!…”

Nota Bene: Cine s-ar fi gândit atunci, sau cine se gândeşte astăzi, cât de vătămător este, pentru un neam, să aluneci „pe povârnişul patimelor”, să ameţeşti şi să furi conştiinţele alegătorilor? Se pot obţine rezultate şi în acest fel, dar, ca tot ce este ieşit din păcat, nu va putea aduce decât…păcat. Qvat erat demonstrandum.

Comments

comments