Din ciclul: “Unde dă Manu cu banu”. Directorul cotidianului Argeşul cere “desecretizarea” contractelor pe care Consiliul Judeţean le are cu o parte a presei

880 views

Unul dintre cei mai experimentaţi jurnalişti, Mihai Golescu, directorul cotidianului Argeşul, preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, filiala Argeş, critică în termeni duri lipsa de transparenţă a conducerii Consiliului Judeţean în relaţia cu presa.

Redăm integral editorialul publicat de Mihai Golescu în cotidianul Argeşul:
“Pe asta n-o mai înghit!

Tot căutând puncte cardinale în haos, ca să-l citez pe faimosul jurnalist gândirist Nichifor Crainic, am avut parte, în ultimele trei săptămâni, de nenumărate zile albe şi zile negre. Zile negre pe stinghia unui pat de spital, pentru un „fleac” de operaţie, şi zile „albe” când m-am întors la ziar. Animat de a face treabă. Dar credeţi că au fost chiar albe zilele care au urmat? Nici vorbă! Şi asta vine să-mi spună o dată în plus, cum mă sfătuiesc binevoitor unii dintre prieteni, că ar trebui să las baltă ziarul ăsta care, iată, a trecut de 8.000 de numere. O performanţă ce nu-i de colea nici la nivelul unor ziare din ţară, darămite în judeţul nostru. Dar mai contează asta?!

Vreau, nu veau, mă trezesc că devin patetic. Cum să mă rup de el, dacă de o jumătate de veac condeiul încă nu se lasă scăpat din mână? Cum să mă rup de suplimentul cultural „Săgetătorul”, tot mai insistent căutat şi curtat de cei care iubesc cultura de la gazetă? Şi, mai ales, cum să mă rup de colegii mei cu care împart zilnic povara editării „Argeşului”? Să-i trimit în şomaj, cum savant mă sfătuieşte un parlamentar căruia-i reproşam că măsura măririi salariului minim la angajaţii din privat este demagogică şi are multe hibe. Inclusiv pentru stat, nu doar pentru privat, de vreme ce va trebui să plătească el şomajul angajaţilor, dacă pe noi decizia asta politică ne va trimite în faliment.

Dar credeţi că se hrăneşte cineva cu patetismul meu? Poate doar nişte iubitori de ziar care ne tot scriu şi ne încurajează – şi pe noi şi cred că şi pe alţi colegi – să nu renunţăm, fiindcă, la urma urmei, puterea asta vrea. Să nu mai fie presă, că nu ştie – chipurile – decât să critice, nu este în stare să dea şi ea măcar o ştire pozitivă. Stă la cotitură şi – harşt cu condeiul! – demolând „herculeanul” efort al statului de a construi democraţie pe un teren fost comunist.

Din păcate, cam aşa gândeşte malaxorul ăsta de stat ai cărui funcţionari, mai mari ori mai mărunţi, se străduiesc – zice-se – să facă reformă de 29 de ani, dar ne-au dus la faliment şi la ruina a mai tot ce a fost o afacere economică bună.

Şi ca să nu vorbesc la general o să vin cu un exemplu care, din nou, zilele acestea m-a mâniat, fiindcă e o recidivă, fiindcă el se repetă, cu efect toxic, fie din inconştienţă, fie cu rea voinţă. Încă nu ştiu, dar insist să aflu. Tocmai când credeam că relaţiile ziarului „Argeşul” cu Consiliul Judeţean au reintrat pe făgaşul normal – după ce dl Dan Manu ne înmânase şi o diplomă de excelenţă, prin care recunoştea activitatea responsabilă a acestui cotidian şi a directorului său – o frază din textul noii licitaţii lansate în urmă cu câteva zile de C.J. ne-a lăsat cu ochii în soare. În caietul de sarcini se precizează expres că oferta oricărui ziar sau radio sau televiziune nu va fi luată în seamă dacă nu este făcută la pachet. Adică, eu, ziar, nu pot depune singur oferta de servicii pe care pot să le fac ca ziar, ci trebuie să merg în piaţă, să negociez şi mă asociez cu diverşi prestatori mass-media, să mă „cooperativizez” cu ei, ca să pot fi luat în calcul.

Altminteri, pa şi pusi, fiindcă C.J. vrea să stea de vorbă doar cu un ofertant. Tâmpită legea care ni se invocă, de parcă la ziar am face agricultură, tâmpit, de asemenea, este conceptul ăsta de a-i obliga la cooperativizare pe concurenţi! Dar şi mai tâmpit este modul de a concepe caietul de sarcini de către nişte funcţionari cărora pare să nu le pese dacă, procedându-se astfel, se realizează un spor de comunicare, ori, dimpotrivă, aruncă în aer relaţia instituţiei respective cu presa! Ei – sau ele! – se mulţumesc să aplice formal şi rudimentar varianta care le convine şi care nu le solicită niciun efort pentru a spori prestigiul şi securitatea profesională a instituţiei celei mai importante din judeţ. Asta, dacă la mijloc nu este ceva mai mult – adică interesul de a avantaja un grup deja constituit încă de anul trecut! – iar aşa ceva va trebui văzut de organele de anchetă, fiindcă şi în 2017 s-a procedat cumva la fel, deşi fusesem încredinţaţi că situaţia nu se va mai repeta. Iată că s-a repetat, a recidivat pe semnătura şefilor C.J., în ciuda faptului că dl Manu promitea public, când a aflat că la Piteşti există o filială a Uniunii Ziariştilor Profesionişti, că aceasta va fi consultată în ideea de a se proceda cât mai corect la organizarea şi desfăşurarea licitaţiei.

Poate că nici acum nu este târziu, dar sincer mă întreb dacă bătălia asta mai merită. Banii oricum sunt puţini, dar principiul contează. Şi, cum greşeala se repetă, mă întreb dacă la mijloc nu este un interes de a elimina din nou presa cotidiană din joc. Ba şi unele televiziuni, cărora le sunt puse condiţii arbitrare, ilegale chiar. De ce? Pentru că presa asta, omisă deliberat din competiţie, este mai analitică, pentru că ea chiar se ocupă şi de depistarea unor greşeli comise de instituţiile publice, în loc doar să laude în funcţie de banii încasaţi la publicitate şi obţinuţi la o licitaţie făcută cu… ochi şi cu sprâncene? Drept care, în baza Legii 544/2001, invităm Consiliul Judeţean să facă publice grupul şi firmele de presă care au câştigat anul trecut, ce bonitate, ce notorietate şi ce credibilitate au. Şi, mai ales, câţi bani au „ciupit” astfel din bugetul public. Mai mult, să fie verificată şi corectitudinea tirajului declarat de cei care au câştigat licitaţia organizată de PSD la ultimele alegeri.

Altminteri, vorba lui Nichifor Crainic, degeaba căutăm noi puncte cardinale ca să facem ordine în haos, că mereu se află câte unul sau mai mulţi funcţionari zeloşi ori chiar indolenţi care, fără să-şi dea seama, manipulează o bombă cu explozie întârziată. Când va exploda, cu siguranţă PSD-ul o va deconta, că oamenii lui au fost la putere, oamenii lui şi-au făcut jocurile lor în dauna interesului public general. Eu, ca instituţie de presă, înţeleg bine că trebuie să respect puterea, regulile existente, dar la fel de bine aştept să mă respecte şi ea, nu să mă considere un neofit uşor de manipulat. Asta, cu tot respectul, n-o înghit!

Că dacă o înghit ne vom prăbuşi cu adevărat în haos, va fi dereglat total mecanismul social, profesional şi moral. Şi atunci, adio zilele albe pe care ni le tot promite puterea PSD-ALDE. Ne vor aştepta doar zile negre închipuite de funcţionarii pe care noi îi plătim să ne administreze banii publici după bunul lor plac. Şi de ceva vreme îi plătim tare bine. Păi, merită? Nici vorbă! Mai bine, la evaluare şi afară cu cei care se dedau la astfel de malversaţiuni! Asta, dacă mai vrea să facă cineva ordine în judeţul ăsta, în ţara asta.”

Comments

comments