Trăim într-o lume care pare că şi-a pierdut busola. Nedreptatea, minciuna, hoţia, haosul, deciziile aiuritoare şi alte rele sunt aproape pretutindeni. Postul merge la sursa acestora, oferindu-ne un tratament social benefic: puterea discernământului. Iar discernământul sporeşte comuniunea.

Suntem în Postul Mare. De la distanţă, pare un simplu ritual religios: o dietă alimentară cerută de Biserică. Cum poate ajuta Postul o societate aflată în trepidaţiile haosului?

Un răspuns simplu ar fi: Postul disciplinează omul. În amănunt însă, avem de-a face cu un stil complex de viaţă, în care pornim de la un banal exerciţiu alimentar şi ajungem până în profunzimile tainice ale sufletului fiecăruia. De unde ies îngeri sau demoni.

În Evanghelie, Hristos rosteşte foarte rar cuvântul „post”. Vorbind despre eliberarea de influenţa demonică,  El spune că fără post şi rugăciune nu se poate. Adică fără înfrânare de la rele şi fără dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni nu se poate. Fapt vizibil azi oriunde: când acestea scad, dezumanizarea creşte.

În schimb, toată predica hristică este un îndemn către reaşezarea sufletească. Către eliberarea noastră din dependenţa de rău şi spre discernământ (numit teologic „trezvie”). Chestiune deloc uşoară, deoarece răul este strâns lipit de firea noastră. E ca şi cum ai vrea să te operezi de tine însuţi. Paradoxul este că, pe cât de complicat pare, pe atât este de simplu. Dacă se respectă însă câteva reguli.

1. Postim benevol, nu din obligaţie. Determinarea spre eliberare trebuie să vină din interior.

2. Postim constant, nu pe sărite. Un tratament medical nu-şi face efectul dacă nu e luat conform prescripţiei. Aşa e şi postul. Nu funcţionează daca e întrerupt. E ca în sport: sportivii repetă perioade mari de timp anumite mişcări, pentru a ajunge la performanţe de moment.

3. Nu înlocuim o plăcere cu o altă plăcere. Vorbesc unii de „mâncarea delicioasă de post”. Postul este însă înfrânarea de la pofte şi plăceri. Cum vei vindeca pofta, dacă doar schimbi plăcerea? Nu putem schimba doar „părul” lupului, păstrând „năravul”.

4. Nu postim doar de la mâncare. Postim de anumite alimente nu pentru că ar fi toxice (deşi chimizarea unora produce toxicitate), ci pentru a întări voinţa de a spune „nu” răului. Este doar un exerciţiu de antrenare a voinţei pentru a învăţa să respingă ceea ce ar putea fi dăunător. Iar cel mai dăunător lucru din lume este păcatul. El are efecte negative atât asupra trupului cât şi asupra sufletului.

5. Postim, căutând virtuţile sufleteşti. Toate religiile practică asceza.  Dar creştinismul caută dragostea şi cele ale ei. Astăzi se vorbeşte foarte rar de aceste virtuţi. De aceea, devin şi rare. Mimetismul ne poate fi nociv: cultivând răul, de el avem parte. Priviţi în jur şi veţi vedea câtă nevoie este de discernământ, îndreptare şi dragoste. Discernământul ne ajută la identificarea manipulărilor din spatele bunelor intenţii (un rău este un bine manipulat). Îndreptarea este necesară pentru restabilirea dreptăţii. Iar dragostea (rar cuvânt, transformat adeseori în pasiune) restabileşte armonia. Aici ne ajută şi rugăciunea, care se înteţeşte în mod public în biserici, dar care trebuie să se regăsească în trăirile personale.

6. Postim activ. Nu e suficient să te fereşti de rele. Trebuie să practici cele bune, dacă vrei ca binele să crească în tine şi în jur. dar pentru asta trebuie să ştii exact ce anume trebuie cultivat. Cum postul ne linişteşte trupul, mintea devine mai permeabilă la receptarea informaţiilor. De aceea, odată cu postul căutăm şi informaţiile bune. Nu trebuie să ne fie indiferent ce sădim în noi. Aşa că, iată, apare chiar şi un post informaţional.

Postiţi aşadar cu folos. Nu ignoraţi medicamentul care poate vindeca îmbolnăvirea socială. Cine are putere să-şi taie plăcerile, să se disciplineze interior, va fi răsplătit cu frumuseţea virtuţilor sufleteşti. (sursa: eparhiaargesului.ro)

Comments

comments