Brand de Argeş. Sate cu WC în curte, căruţe, gropi şi gunoi – cu asta ne promovăm noi În urmă cu câţiva ani, la iniţiativa consilierului judeţean Leonard Soare, preşedintele Asociaţiei „Solidaritatea Umană”, în cooperare cu o asociaţie similară din Italia şi cu binecuvântarea Consiliului Judeţean, a luat naştere o amplă mişcare de înfrăţire a comunelor argeşene cu entităţi asemănătoare din Italia.

Până în prezent, peste 30 de localităţi din Argeş, adică un sfert din judeţ, şi-au găsit „surori” în Italia. Aparent, nimic nu poate fi reproşat acestui proiect, numai că, în realitate, ne face un mare deserviciu – României, ca naţiune, şi românilor ca popor, iar Argeşului în mod special.
De ce? Pentru că o astfel de înfrăţire se face pe bază de reciprocitate şi, la rândul nostru, ar trebui să le arătăm „fraţilor” italieni lucruri importante, realizări de care să fim mândri şi care să ne recomande ca popor şi ca oameni, care să ne permită să le cerem un tratament egal şi respect. În schimb, ceea ce au găsit în comunele noastre oaspeţii veniţi din Italia, comparativ cu ce au ei acolo, ne situează mai degrabă în postură de primitivi şi înapoiaţi, şi nu e de mirare că românii sunt trataţi în Italia chiar în acest mod! Pragmatic vorbind, majoritatea localităţilor argeşene, care nu au un metru de asfalt, unde ţăranii îşi muncesc pământul cu vitele, unde nu există apă curentă şi canalizare sau internet, ne reprezintă în ochii europenilor, dar nu ca pe un popor în plină dezvoltare, ci mai degrabă ca pe nişte colonii aflate la marginea civilizaţiei. Ce ar putea povesti un funcţionar public italian la întoarcerea dintr-o vizită într-o comună din Argeş? Că drumurile sunt pline de căruţe, că nu a văzut o autostradă, că rufele se usucă pe gard, că WC-urile sunt în curte, la fel ca acum 2000 de ani, când înaintaşii lor au cucerit Dacia…

Albeştii de Muscel, o comună cu WC-uri în curte, înfrăţită cu Positano, o localitate considerată o perlă a turismului italian, vizitată anual de milioane de turişti

Pentru a fi şi mai clari în demersul nostru, o să prezentăm, spre comparaţie, diferenţele de sute de ani care despart localităţile argeşene de cele cu care s-au înfrăţit. Diferenţe de civilizaţie, care mai degrabă ar trebui ascunse şi nu „promovate“. Primul exemplu de înfrăţire este cel dintre comuna Albeşti de Muscel şi localitatea Positano din provincia Calabria din Italia. Albeşti, după cum ştie toată lumea, este o comună de munte, cu o păstrăvărie şi câteva pensiuni turistice, fără utilităţi prea mari, apa la robinet şi canalizarea fiind un lux, iar majoritatea locuitorilor au încă WC-ul în fundul curţii. Asfaltul este şi el destul de puţin prezent, afacerile lipsesc cu desăvârşire, iar turismul, la fel!
În ce priveşte Positano este şi el un vechi sat, de pescari, însă, spre deosebire de Albeşti de Muscel, care a încremenit în timp undeva în Evul Mediu, şi-a depăşit de mult această condiţie. Cele mai importante ghiduri turistice mondiale prezintă Positano drept o destinaţie de vis şi multe dintre obiectivele sale turistice sunt în topul mondial. Positano este „doar” un sat de pe Coasta Amalfitană, aflat în partea de sud-vest a Italiei, în apropiere de Napoli. Cea mai mare parte a aşezării se află pe un versant muntos, înclinat periculos spre Marea Mediterană. Deşi satul a fost distrus în anul 79 de erupţia vulcanului Vezuviu, acum este un model de arhitectură. Frumuseţea sa a atras numeroase personalităţi mondiale din domeniul artelor, muzicii şi filmului, localitatea fiind considerată acum Hollywood-ul Europei. În 1953, John Steinbeck declara în revista „Harper’s Bazaar” că „Positano este un loc de vis, însă nu realizezi acest lucru decât după ce pleci de acolo şi simţi că dorul te roade adânc”. În anii ’70, Positano a fost casa lui Shawn Phillips, care a scris cele mai multe cântece din cariera sa aici. Mick Jagger şi Keith Richards, de la The Rolling Stones, şi-au compus piesa “Midnight Rambler” într-o cafenea din localitate. Patricia Highsmith a scris o parte din nuvela sa, „The Talented Mr. Ripley”, în Positano, iar în 1994, Hollywood-ul a transformat satul în platou de fimare. Aici s-au filmat productiile: „Only You”, „Under the Tuscan Sun”, câteva scene din „Nine” şi „The Talented Mr Ripley”. Mai mult, satul de pescari înfrăţit cu Albeştii de Muscel este acum un „monument” al turismului internaţional, vizitat anual de milioane de turişti din întreaga lume. Din acest motiv hotelurile de 4 şi 5 stele au împânzit zona, iar acum în Positano există şi un hotel din top 10 – cele mai frumoase hoteluri din lume – „Le Sirenuse”.
În aceste condiţii, vă daţi seama ce părere şi-au făcut despre noi oficialii italieni din Positano, când au venit să viziteze Albeştii de Muscel pentru semnarea acordului de cooperare? Credem că orice comentarii sunt de prisos…

 

Nucşoara, înfrăţită cu un centru de cultură mondial

Un alt exemplu asemănător…. ca deosebiri, dacă ne e permis acest joc de cuvinte, este înfrăţirea dintre comuna Nucşoara şi Diamante din Italia.  
Nucşoara se poate lăuda doar cu faptul că aici a trăit Elisabeta Rizea, marea luptătoare anticomunistă. Şi cam atât, în ce priveşte bogăţia spirituală a comunei. Am putea adăuga aici însă ciobănitul arhaic şi exploatarea nemiloasă a pădurilor, pe care toţi occidentalii, inclusiv italienii, o consideră o barbarie! Şi la Nucşoara, ca şi la Albeştii de Muscel, condiţiile de viaţă şi de civilizaţie sunt demne de Evul Mediu şi nicidecum de secolul XXI.
Să vedem acum cu ce se „laudă” sora Nucşoarei, localitatea Diamante din provincia Cosenza. Diamante este o localitate de 5.000 de oameni, situată pe coasta tirenică a Calabriei. Posedă şi o mică insulă, unicat, în formă de floare sălbatică. Deşi a fost menţionată doar pe la 1.500 în documente istorice scrise, după cum scrie Wikipedia,  Diamante păstrează vestigii de pe vremea romanilor. În perioada medievală, în Diamante a fost ridicată o fortăreaţă împotriva invaziilor străine, inclusiv turce, şi a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale ale zonei, fiind lider în pescuit şi agricultură. Făcea şi comerţ la nivel mondial datorită unei flote maritime proprii, cu care exporta produsele, mai ales cedrul, până în America şi Israel. Localitatea se mai laudă şi cu una dintre cele mai vechi şi mai frumoase biserici din Italia, construită în secolul  XVII, şi este supranumită „oraşul picturilor murale” datorită celor peste 150 de fresce de pe pereţii clădirilor, realizate începând din 1981 de cei mai faimoşi pictori contemporani la nivel mondial. Muzicieni, scriitori, artişti de talie mondială s-au semnat pe aceşti pereţi, iar localitatea reprezintă unul dintre cele mai mari şi mai interesante muzee în aer liber din lume. Aici se ţin numeroase iniţiative culturale şi seminarii de filozofie, organizate de Institutul Italian pentru Studii Filozofice din Napoli, datorită lui Nuccio Ordine, unul dintre filozofii contemporani cei mai apreciaţi ai Italiei, originar din Diamante, docent în Literatura Italiană şi printre cei mai mari exegeţi ai operei lui Giordano Bruno.
Cam atât despre Diamante. Probabil că remarcaţi „asemănările” cu Nucşoara, la fel cum le-au remarcat şi oficialii Italieni! Care au fost nevoiţi să povestească acasă ce nivel „ridicat” de cultură şi civilizaţie au găsit la Nucşoara. Vom continua şi în numerele următoare să vă prezentăm „succesul” şi „beneficiile” pe care ni le aduc înfrăţirile comunelor argeşene cu localităţi „similare” din Italia.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI