Cum a ajuns torţionarul Nicolae Pleşiţă dintr-un fiu de ţăran din Curtea de Argeş, cu 4 clase elementare, cel mai temut general al Securităţii

2,812 views

Conform unui raport al Securităţii, făcut public de CNSAS, pe 1 ianuarie 1957, unul dintre cei mai cruzi oameni ai Securităţii, Nicolae Pleşiţă a fost numit locțiitor Şef Serviciu la Direcția Regională de Securitate Pitești.

 

Iată şi raportul făcut de Securitate despre Nicolae Pleşiţă, dar şi despre familia sa. „Pe data prezentului ordin Căpitan Pleşiţă Nicolae din Direcţia Cadre se mută în interesul serviciului la Direcţia Regională M.A.I. Piteşti (Securitate) în funcţie de locţiitor Şef Direcţie Operativă. Direcţia Cadre din Ministerul Afacerilor Interne va lua măsuri de îndeplinirea acestui ordin”.

Căpitan Pleşiţă Gheorghe Nicolae
         
– este membru P.M.R. din anul 1947 (P.C.R.)
– născut la 16 aprilie 1929 în Curtea de Argeş – Reg. Piteşti
– origine socială: ţăran cu gospodărie mică (colectivist)
– naţionalitate: română
– studii: 7 clase elementare (în prezent urmează clasa a VIII-a sc. medie)
– profesia de bază: muncitor forestier (circularist)
– starea civilă: căsătorit, are un copil
– îndeplineşte funcţia de şef de birou în Direcţia Cadre, Serviciul învăţământ.

„Tatăl său, Pleşiţă Gheorghe, posedă ca avere 2,45 ha teren arabil, doi boi şi una casă de locuit. În prezent este membru în G.A.C. „Tudor Vladimirescu” din Satul Noapteş – Rai. Curtea de Argeş.

Tovarăşul cpt. Pleşiţă Nicolae a absolvit 4 clase elementare în anul 1940, apoi a lucrat ca muncitor la încărcatul lemnelor în gara Curtea de Argeş.

În anul 1942 s-a angajat la fosta fabrică de cherestea „Moroeni” din Curtea de Argeş, unde a lucrat până în anul 1948, cu excepţia perioadei 1943 – 1944 când a fost concediat, din lipsă de lucru la fabrică. Aici a lucrat la început ca muncitor necalificat şi apoi ca circularist. Înainte de 23 august 1944 nu a fost atras de nici un curent politic, după această dată în anul 1945 s-a înscris în org. Tineretul Progresist, unde datorită rezultatelor pozitive obţinute, a fost ales secretar al organizaţiei de bază din fabrică, muncă de care s-a achitat în bune condiţiuni.

În anul 1947 a fost primit în P.C.R. şi după puţin timp i s-a încredinţat munca de preşedinte al Comitetului Sindical din fabrică, sarcină pe care a dus-o la îndeplinire în mod conştiincios preocupându-se îndeaproape de drepturile şi nevoile muncitorilor.

Tot în anul 1947 a urmat o şcoală de cadre, sindicală, în Curtea de Argeş, după care a fost numit preşedinte al sindicatului „Lemn Forestier” din Curtea de Argeş, muncă în care a reuşit să se orienteze şi să obţină rezultate bune.

O preocupare permanentă a sa în acest timp a fost aceia de a-şi îmbogăţi cât mai mult cunoştinţele politico-ideologice. Datorită rezultatelor pozitive obţinute, în anul 1948 a fost scos din producţie şi trimis ca activist la fosta judeţeană U.T.M. Argeş, unde a îndeplinit funcţia de responsabil organizatoric.

De la 1 septembrie 1948 la propunerea fostei judeţene P.M.R. Piteşti a fost încadrat în Direcţia Generală a Securităţii Poporului, cu gradul de plutonier. Şi repartizat la Direcţia Regională de Securitate Piteşti, ca funcţionar operativ, în cadrul secţiei I-a.

Deşi tânăr şi fără experienţă în munca de securitate, datorită voinţei şi eforturilor depuse a reuşit ca într-un timp scurt să cuprindă specificului muncii şi să obţină rezultate din din ce în ce mai bune, fapt care a dus la promovarea lui în funcţie până la şef birou. Întrebuinţa metode corespunzătoare în muncă şi astfel putea să culeagă informaţii de calitate. Rezultate frumoase a obţinut în special în problema P.N.T Maniu, descoperind şi depistând mai multe organizaţii subversive.

Pentru munca sa cât şi pentru realizările obţinute, la 1 februarie 1990 a fost avansat la gradul de sublocotenent.
Apoi a fost mutat la cerere la fosta regiune de Securitate Vâlcea, iar de aici la Regiunea de Securitate Piteşti, unde a lucrat ca locţiitor şef serviciu. La 15 octombrie 1953 a fost mutat în interes de serviciu la Direcţia Cadre-Serviciul Învăţământ în funcţie de şef al Secţiei a III-a pe care o îndeplineşte până la reorganizare – iulie 1956, iar de la această dată este şef birou în acelaşi sector, desfiinţându-se secţia.

Pentru rezultatele pozitive obţinute în activitatea sa de la 25 august a fost decorat cu medalia „Pentru merite deosebite aduse în Apărarea Ordinului de Stat”, iar la 23 august 1955 a fost avansat căpitan la vechime.

Pe lângă părţile pozitive la ofiţer se constată unele lipsuri, care trebuie să le lichideze. Uneori mai manifestă comoditate şi nu este suficient de exigent cu subalternii. Când constată unele lipsuri la alţi tovarăşi din direcţie nu dovedeşte o mai mare combativitate. În general însă are putere de muncă şi ajutat poate lichida cu aceasta.

Tatăl ofiţerului, înainte de 23 august 1944 şi în prezent neîncadrat politic. Deşi colectivist a avut unele manifestări de nemulţumire că s-a înscris în G.A.C. intenţionând să se retragă, ulterior nu s-a mai constatat aceasta.

Ofiţerul are o soră casnică, căsătorită cu un ţăran cu gospodărie mică, membru P.M.R. şi un frate de profesie muncitor la o fabrică de cherestea, membru U.T.M.

Soţia ofiţerului anume Pleşiţă Maria, născută Raicu în vârstă de 29 de ani provine dintr-un mediu muncitoresc. Este de profesie funcţionară şi a lucrat în M.A.I. – Serviciul „C”. Înainte de 23 august 1944 a simpatizat cu P.N.L. Brătianu, în prezent este membră P.M.R. Pentru faptul că a ascuns că un frate al său a fost legionar a fost sancţionată pe linie de partid cu „vot de blam”.

Menţionăm că soţia sa a avut legături apropiate cu elemente contrarevoluţionare chiar după 23 august 1944, care în prezent sunt arestate. Ca rude cu situaţii deosebite are pe Raicu Constantin, cumnat (fratele soţiei) în vârstă de 35 ani, de profesie funcţionar, care în trecut a fost membru al mişcării legionare, participând la rebeliune, fapt pentru care a fost condamnat 2 ani închisoare corecţională.

Acesta începând din anul 1946 a lucrat ca contabil la Cooperativa din comuna Oarja, Rai. Topoloveni, de unde în urma a mai multe fraude în anul 1953 a dispărut, în prezent neştiindu-se care e situaţia lui. Restul rudelor sale apropiate sunt persoane cinstite, fără manifestări duşmănoase, în trecut şi prezent neîncadrate politic. În străinătate nu are rude. Faţă de rezultatele bune obţinute în muncă, apreciem că tov. Cpt. Pleşiţă Nicolae este un tovarăş care are perspective de dezvoltare şi se preocupă îndeaproape de pregătirea sa”.

Pleşiţă a deţinut funcţii la vârful Securităţii, dar şi al regimului comunist: comandant al şcolii de ofiţeri de Securitate de la Băneasa, şef al mai multor structuri teritoriale ale Securităţii: Piteşti, Cluj, Vâlcea, şef al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii 1980-1984, şef al Direcţiei de Securitate şi Gardă, cea care îi păzea pe stabii comunişti în frunte cu familia Ceauşescu, membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. După Revoluția din decembrie 1989, generalul Pleșiță a fost inculpat în 1997 pentru complicitate la atentatul cu bombă din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Liberă din München, pus la cale de celebrul terorist Carlos Șacalul (Ilich Ramírez Sánchez), dar instanța militară a întrerupt ancheta în anul 2000, aceasta fiind reluată în anul 2004 de un tribunal civil. În martie 2009, Nicolae Pleșiță a fost scos de sub urmărirea penală privind implicarea în atentat. El a fost acuzat de poliție politică, fără ca această acuzație să aibă urmări de ordin penal.

 

Comments

comments