Concursurile de schi de acum peste 100 de ani. Sportul alb în ițari, cojoc și schiuri din lemn masiv

Într-o epocă în care performanța sportivă era definită de rezistență brută și curaj nebun, concursurile de schi din România interbelică arătau radical diferit față de spectacolul tehnologizat de astăzi. O imagine rară de arhivă ne readuce în atenție siluetele sportivilor de acum un secol, care cucereau pantele munților nu în costume de neopren, ci în straie populare.

Dacă astăzi schiorii beneficiază de materiale compozite, aerodinamică și sisteme de siguranță sofisticate, în perioada interbelică, „tehnologia” era rudimentară. Schiurile erau făcute din lemn masiv, fiind considerabil mai lungi și mult mai grele decât cele actuale. Manevrarea lor necesita o forță fizică deosebită, mai ales că legăturile erau simple curele de piele, fără niciun mecanism de declanșare în caz de cădere – fapt ce transforma orice accidentare într-un risc major.

Cea mai fascinantă diferență rămâne însă vestimentația. Departe de căștile de protecție, ochelarii cu reflexii metalice sau mănușile termice, schiorii de acum 100 de ani luau startul purtând: ițari și cojoc, căciula de blană de oaie și bocanci rigizi.

Concursurile de atunci nu erau doar despre viteză, ci despre adaptabilitate. Regulile erau mai puțin stricte, iar organizarea depindea mult de condițiile naturale ale muntelui, fără pârtii bătătorite mecanic sau instalații de transport pe cablu.

Sursă documentară: Arhiva istorică (Cota BU-FD-01073-9-00004-10)