România de la Argeş! În anul Centenarului Marii Uniri, universulargesean.ro vă invită să redescoperiţi argeşenii care au jucat un rol important în istoria României Moderne, personalităţi de care suntem mândri.

La 7 mai 1886, se năştea, în familia funcţionarului de origine germană Ludwig Schweitzer [1856-1951] de la Societatea forestieră „Aref” din Cumpăna, viitorul pictor Rudolf Schweitzer, care îşi va adăuga numelui familial un cognomen evocând spaţiul de inegalabilă frumuseţe al micii staţiuni turistice montane de pe Argeş.

Schweitzer Rudolf va urma şcoala primară în Piteşti [1893-1897], apoi, se va înscrie la Liceul „I. C. Brătianu” [1897], pentru ca, în 1904, să plece la Berlin, unde frecventează timp de şase luni cursurile de iniţiere în arta plastică ale profesorului Adolf Schlabitz.

Profesorul Grigore Constantinescu, în volumul Argeșul artistic – evocări biografice, ne destăinuie un detaliu etrem de interesant și anume că tânărul Rudolf pleacă la insistenţa unui unchi al său, funcţionar C.F.R., care îl însoţise până în marea capitală germană, deşi opţiunea persistentă a tânărului adolescent spre pictură contravenea intenţiilor părinţilor săi de a nu-l vedea în viaţă doar „un zugrav neisprăvit”.

Demonstrând rigoare „nemţească” în pregătirea artistică, Rudolf perseverează în aprofundarea studiilor de specialitate, candidând la concursul de admitere în Academia regală de arte frumoase din Berlin, unde are ca profesori de pictură pe maeştrii Erich Hancke, Arthur Kampf și Anton Alexander von Werner.

După absolvirea cursurilor, în anul 1909, revine în ţară pentru satisfacerea serviciului militar. Rudolf Schweitzer debutează, cu primele tablouri pictate, la Librăria „M. Lazăr” din Piteşti, exprimându-şi public profunda decepţie, fiindcă expoziţia sa trecuse neobservată într-o „urbe cu negustori insensibili la artele frumoase”. Continuă, însă, să expună în diverse librării piteştene, în speranţa că, astfel, se va face cunoscut iubitorilor de artă plastică.

Conştient de „reala sa capacitate artistică”, Rudolf Schweitzer persistă, exersând cu obstinaţie, la Cumpăna, în portretistică şi natură statică. Nu întâmplător, îşi va adăuga numelui său toponimul care va deveni celebru: „Cumpăna”.

O confirmare a talentului îi este oferită de participarea cu trei tablouri selectate de un juriu exigent la Salonul oficial din anul 1911. Prezentarea a cinci lucrări la expoziţia organizată de „Tinerimea română” şi, ulterior, la Salonul oficial din anul 1912 va fi apreciată favorabil, printre alţii, de către marele cărturar Nicolae Iorga, care observa că picturile lui Rudolf Schweitzer–Cumpăna sunt „pornite din simţământ, din inimă”.

Stimulat de elogiile unor organizatori ai Saloanelor oficiale de pictură şi sculptură, ori ai Saloanelor de desen şi gravură, precum şi de membrii Societăţii «Tinerimea Română», la insistenţa acestora, Rudolf Schweitzer–Cumpăna participă constant, an de an, cu rare excepţii, între 1913 şi 1944, pe simezele expoziţiilor organizate, în special, în Capitală, devenind un nume de rezonanţă în arta plastică naţională.

Pictorul se dovedeşte extrem de laborios, expediind, din Cumpăna, numeroase tablouri semnate de el unor negustori de artă din Bucureşti, spre a fi vândute. Prima expoziţie personală organizată în 1913, la Bucureşti, în Pasajul Creţulescu, a constituit un succes notabil, prezenţa artistului pe simezele bucureştene devenind un eveniment pentru publicul Capitalei interesat de pictură. În 1915, participă la expoziţia „Cosânzeana”, iar, în perioada 1920–1923, organizează anual câte o expoziţie la Ateneul român, „personala” din 12–30 noiembrie 1922, fiind, prin cele 140 tablouri expuse, o expoziţie de referinţă, după cooptarea sa, la 23 februarie 1922, în Sindicatul artelor frumoase.

Continuă seria expoziţiilor personale, organizând, în 1924, la Ploieşti, în sălile Prefecturii judeţului Prahova, o „personală” extrem de apreciată de vizitatori, itinerată la Ateneul român din Bucureşti, în 1925, apoi, la Craiova în 1926, şi, evident, „revăzută şi adăugită”, iarăşi la Ateneul român (cu 124 lucrări de pictură şi de grafică) în acelaşi an, pentru ca, în 1927, să expună 115 lucrări în sala „Ileana” şi să participe, de asemenea, la Expoziţia retrospectivă semicentenară a pictorilor şi sculptorilor români de la Ateneul român.

Inconfundabilele peisaje rurale, dar, mai ales, fizionomia oamenilor de la ţară vor reprezenta subiecte predilecte pentru tablourile sale: „Case la Cumpăna”, „Târg din Piteşti”, „Moară la Găvana”, „Cap de ţăran din Argeş”, „Ţărăncuţă de la munte”, „Baci din Muscel”, „Baba Rada”, „Baba Vişa”, „Ion de la Lereşti”, „Ţăranul Netu”, picturile inspirate din viaţa satului argeşean constituind „o adevărată cronică în imagini a arhitecturii şi portului ţărănesc”.

Rudolf Schweitzer–Cumpăna este o prezenţă activă, extrem de dinamică în peisajul artistic naţional, frecvenţa participării sale cu numeroase picturi în ulei, acuarele, grafică şi desene în cărbune pe simezele unor reprezentative instituţii de cultură fiind impresionantă: Brăila [1928], Timişoara [1929], Bucureşti [1929, 1932, 1933, 1934, 1935, 1936, 1938, 1941, 1946, 1948, 1950, 1953, 1954], confirmând, în esenţă, talentul său autentic, în special, în pictura de şevalet.

Relevând ascensiunea maestrului în arta plastică românească, se impun reiterate detaliat unele repere cronologice. După o peregrinare prin Ardeal, Banat, dar şi prin străinătate, unde efectuează călătorii de studii şi documentare (Budapesta [1928], Macedonia, Grecia, Turcia [1929]), expune, în noiembrie 1929, în sala „Ileana”, 140 de lucrări – 113 uleiuri şi 27 desene acuarele şi pasteluri inspirate din peisajele întâlnite în cursul călătoriilor sale. În anul următor, expune în chiar atelierul său din Bucureşti, str. General Budişteanu, 30.

Preocupat continuu de perfecţionarea lui în domeniul artelor plastice, continuă, în anii 1931–1932, călătoriile de studii în Veneţia şi la Paris, unde participă la Expoziţia artiştilor francezi şi organizează o expoziţie personală cu 38 de lucrări la Galeria Jean Castel. Expoziţia artiştilor francezi a constituit un moment crucial în viaţa pictorului, căruia i s-a propus să rămână în străinătate. Pictorul refuză, însă, o asemenea oportunitate, mărturisind: „Tot mediul românesc mă atrage mai mult, asta fiindcă oricum
şi oricând rămân tot fiul ţării mele”.

În anul 1932, este prezent pe simezele Sălii Dalles din Bucureşti, alături de: Nicolae Tonitza, Francisc Şirato şi Ştefan Dimitrescu. Obsedat de aprofundarea studiilor vizând pictura universală, efectuează o călătorie de documentare în februarie-martie 1939, pentru vizitarea muzeelor de artă din Italia (Veneţia, Milano, Florenţa, Roma, Neapole, San Remo) şi Germania (München şi Augsburg).

Pictura lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna este elogios remarcată de către reputaţi confraţi în arta penelului, care decelează, în tablourile sale, unele afinităţi stilistice. Astfel, în decembrie 1939, Gheorghe Petraşcu observa că „Schweitzer-Cumpăna este singurul pictor care seamănă cu mine. Celorlalţi le lipseşte poezia sufletului şi personalitatea…”.

În anul 1951, maestrul Schweitzer-Cumpăna este numit profesor la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti. În timpul vieţii face donaţii semnificative muzeelor din Piteşti, Brăila, Galaţi, Craiova.

După pensionarea sa survenită în anul 1957, Rudolf Schweitzer- Cumpăna se preocupă insistent de organizarea unor expoziţii personale cu evident caracter retrospectiv: Sala Dalles din Bucureşti – 278 lucrări de pictură și 159 de grafică [1957], Palatul culturii din Piteşti [1960], Muzeul din Râmnicu Vâlcea [1965], Sala Dalles din Bucureşti [1967], Casa de cultură din Sinaia [1968], Râmnicu Vâlcea, Piatra Neamţ, Râmnicu Sărat [1969], Buzău [1970], Craiova, Sala Dalles din Bucureşti [1971], Muzeul din Piteşti [1972], dar şi de îmbogăţirea patrimoniului muzeal din diverse oraşe, prin donarea unui număr apreciabil de tablouri semnate de marele pictor piteştean: Galeria de artă din Piteşti –147 lucrări (98 uleiuri şi 49 grafică), în 1961; Muzeul de artă din Galaţi (25 picturi) şi Muzeul de artă din Craiova (25 picturi), în 1963.

Galeria de Artă a Muzeului Județean Argeș, ce funcţionează într-o clădire din 1886 (arh. Ion N. Socolescu), care până în anul 1970 a adăpostit Primăria oraşului, din 11 mai 2006, îi poartă numele marelui pictor Rudolf Schweitzer-Cumpăna, la etaj, două săli fiind dedicate picturii acestuia.

Pe plan matrimonial, viaţa sa este marcată de căsătoria cu Lilly Pascali din Brăila, cea care îl va determina, în anul 1927, să se stabilească în Bucureşti. După moartea acesteia, la 17 februarie 1963, artistul se recăsătoreşte, în 27 septembrie 1967, cu Elena Galateea Stoicescu, născută în 1921, originară din Ploieşti.
La 17 februarie 1975, se stinge din viaţă, la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul evanghelic-lutheran.

Bibliografie
1. Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
2. Constantinescu, Grigore, Argeșul artistic – evocări biografice, Ed. Alean, Pitești, 2015.
3. Ionescu Radu, Rudolf Schweitzer–C鼎umpăna, (monografie), Fundaţia Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Bucureşti 2003.
4. Poenaru, Gheorghe –€Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Bucureşti, 1969.

Comments

comments