Centenarul Marii Uniri. Argeşeni de care suntem mândri. Patriarhul Iustin Moisescu, cărturar şi diplomat de excepție

1,043 views

România de la Argeş! În anul Centenarului Marii Uniri, universulargesean.ro vă invită să redescoperiţi argeşenii care au jucat un rol important în istoria României Moderne, personalităţi de care suntem mândri.

Personalitate marcantă a ortodoxiei, Iustin Moisescu vede lumina zilei în satul Cândeşti, comuna Albeşti, din fostul judeţ Muscel (astăzi Argeș), la 5 martie 1910. Era cel de-al doilea fiu al Mariei şi Ioan Moisescu. Tatăl, învăţător, a murit eroic pe front, ca ofiţer, în toamna anului 1916, în luptele grele pe care armata română, în retragere, le-a dat pentru apărarea Bucureştiului. A fost înmormântat în cimitirul eroilor „Ghencea militar“ din Bucureşti. Maria Moisescu s-a îngrijit mulţi ani după aceasta, cu o rară şi exemplară abnegaţie, de creşterea şi educaţia celor patru copii, doi băieţi şi două fete.

Se înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. A fost ales de patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă să-și facă licența în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat cu „arista” („magna cum laude”).

Pentru viitorul patriarh şi pentru colegii săi din timpul studiilor seminariale, a rămas celebră vizita pe care au făcut-o, în anul 1924, mitropolitului primat Miron Cristea care, după ce i-a binecuvântat, le-a ţinut o cuvântare ocazională şi şi-a exprimat dorinţa ca unul dintre acei elevi să-i urmeze mai târziu în scaunul de mitropolit al Bucureştilor. „Dea Dumnezeu ca unul dintre voi să ajungă pe scaunul meu de mitropolit la Bucureşti“, a spus la acea vreme primul patriarh al României. Profetic sau nu, cuvântul patriarhului Miron Cristea s-a împlinit mai târziu, în persoana elevului de atunci, Iustin Moisescu
După strălucite studii la Atena, în toamna anului 1934, viitorul patriarh şi-a făcut intrarea în Colegiul „Saint Basile“ din Strasbourg. În tot acest timp a urmărit cu stăruinţă planul de specializare teologică şi s-a concentrat în vederea pregătirii tezei de doctorat. Profesorul preferat din aceată perioadă a fost savantul Emile Amann, coordonatorul vestitului dicţionar de teologie romano-catolică.

În toată această perioadă, tânărul teolog Iustin Moisescu nu a cunoscut decât calea universităţii şi a bibliotecilor, corespondenţa cu profesorii din ţară şi de la Atena, precum şi cu foştii colegi aflaţi pentru specializare în Germania sau alte ţări ale Europei. Vorbea cu multă admiraţie de dascălii de teologie din Grecia şi a intervenit de foarte multe ori pentru a obţine pentru colegii săi referinţe în limba greacă, necesare studiilor din acea vreme.

A obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura”, premiată de Academia de Științe din Atena.

Întors în ţară, a activat ca profesor de limba latină la Seminarul „Nifon Mitropolitul“ din Bucureşti, iar în primăvara anului 1938 a funcţionat ca profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Varşovia. Cursurile sale au fost mult apreciate, în capitala Poloniei, datorită cunoştinţelor sale de limbă greacă şi a expunerilor foarte clare, făcute cu multă eleganţă de tânărul teolog român.

Astfel, după o temeinică pregătire în ţară şi pe urmă la Atena şi Strasbourg, profesor universitar de teologie ortodoxă la Varşovia, Cernăuţi, Suceava şi Bucureşti, a devenit mai apoi mitropolit al Ardealului în 1956, iar din 1957 mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
Ca mitropolit al Moldovei, a desfășurat o activitate prodigioasă. Au fost ridicate noi clădiri – adevărate monumente de arhitectură – în incinta Centrului eparhial Iași, iar Catedrala și reședința au fost refăcute. Au fost restaurate numeroase mănăstiri și biserici – monumente istorice din Eparhie. Pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecții muzeale. S-au construit clădiri noi la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, iar cele vechi au fost modernizate.

Înzestrat cu un neașteptat spirit practic, a construit în plin comunism trei mari clădiri la Centrul eparhial (două corpuri administrative și un cămin preoțesc), peste 70 de biserici și capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înființat 10 muzee de artă bisericească, obținând fonduri de la Stat și cheltuind bani dăruiți de credincioși. De asemenea, a restaurat, integral sau parțial, peste 20 de mănăstiri și schituri: Putna, Sucevița, Moldovița, Voronet, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Bistrița, Văratec.

Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei”. În afară de revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan Iași a editat și alte lucrări, între care: volumul „Monumente istorice-bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (1974); „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, ediție critică” (1975); monografiile: „Catedrala Mitropolitană din Iași” (1977), „Mănăstirea Cetățuia” (1977); broșuri-albume de popularizare a mănăstirilor din Moldova și cărți de rugăciuni etc.
La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte.

Mitropolitul Iustin venea la conducerea Bisericii Ortodoxe Române, în contextul unor condiţii istorice noi, urmând vrednicilor săi înaintaşi. A lucrat pe mai departe, cu o excepţională pecete personală, pentru a păstra neştirbit tezaurul credinţei ortodoxe.

Între primele sale preocupări ca patriarh, pentru o mai temeinică slujire a dreptei credinţe, a promovat o teologie vie, întemeiată pe rugăciune, pe experienţă şi viaţă.
Grija pentru învăţământ şi orientarea acestuia în acord cu cerinţele timpului a fost o constantă a activităţii patriarhului Iustin Moisescu.

Odată ajuns în locul central, de unde se călăuzea întreaga activitate a bisericii, a organizat împreună cu membrii Sfântului Sinod fundamentala misiune a Bisericii, păstrarea sfintei noastre credinţe.
În acest scop, este evidentă îndrumarea cu timp şi fără timp a activităţii Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

Sub oblăduirea sa, a văzut lumina tiparului monumentala colecţie de scrieri patristice, intitulată „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti“, proiectată în 90 de volume, la apariţia căreia au contribuit cei mai buni traducători din literatura patristică, greacă şi latină.

A iniţiat volumele „Arta Creştină în România“, din care au apărut cinci. În timpul celor nouă ani de patriarhat, s-a îngrijit de apariţia unei noi ediţii sinodale a Bibliei, în 1982, a unei noi ediţii a Noului Testament, precum şi a unei serii de manuale de teologie şi a multor lucrări ale marilor teologi din generaţia sa.

Au fost editate numeroase cărţi de slujbă, necesare slujirii şi pastoraţiei preoţeşti.
Lucrarea teologică de mari dimensiuni cu care patriarhul Iustin Moisescu a îmbogăţit literatura noastră teologică exegetică noutestamentară este „Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena“, care este şi rămâne o lucrare de referinţă pentru orice teolog, în aprofundarea teologiei pauline. Cartea este, pentru cercetătorii şi exegeţii textelor scripturistice, model de aprofundare şi expunere ştiinţifică. Bogata incursiune în lumea gândirii antice greceşti şi a lumii contemporane apariţiei creştinismului îi oferă autorului posibilitatea de a evidenţia şi nuanţa specificul învăţăturii creştine, în general, şi al gândirii pauline, în special.

Nu mai puţin importante sunt şi lucrări precum: „Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ioan Hrisostom“, „Ierarhia Bisericească în epoca Apostolică“. Toate acestea sunt lucrări de referinţă pentru teologia românească din deceniile V-VI ale secolului al XX-lea. Opera reprezentativă a celui de-al patrulea patriarh al României a fost publicată într-o colecţie integrală, la editura Anastasia din Bucureşti, la iniţiativa şi sub coordonarea Înalt Preasfinţitului Calinic Argeșeanul, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului.

În vremea păstoririi patriarhului Iustin, s-au consolidat numeroase biserici şi case parohiale şubrezite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi au fost reînnoite sau zidite zeci de lăcaşuri. În tot acest timp au fost împodobite cu picturi şi înzestrate cu cele necesare cultului multe lăcaşuri.
Astfel, a contribuit la restaurarea marilor monumente bisericești, reluându-și la București vechea osteneală de la Iași, din Moldova și Bucovina. Stau mărturie mănăstirile: Curtea de Argeș, Cheia, Zamfira, Viforâta, Dealu, Cernica, Pasărea, Tigănești, Caldărușani, Sfântul Spiridon Nou, Sfântul Gheorghe și însăși Catedrala patriarhală, și altele.

Cu sprijinul patriarhului, la multe mănăstiri din ţară au început să funcţioneze ateliere de covoare, broderii şi croitorii, în care se lucrau haine clericale şi veşminte bisericeşti.
Tot în timpul păstoririi sale ca patriarh, regimul comunist s-a hotărât să facă nevăzute unele biserici importante din Bucureşti, care incomodau noul plan de dezvoltare a Capitalei.
Grija patriarhului, diplomaţia sa, dragostea pentru cele sfinte, dar şi întâlnirea cu inspiratul ing. Eugen Iordăchescu au dus la găsirea soluţiei, pentru acel moment: translarea lăcaşelor de cult în locuri mai puţin vizibile. Printr-o bună comunicare cu patriarhul Iustin Moisescu, ing. Eugen Iordăchescu a mutat 13 biserici. Nu s-au semnat acte sau decizii, dar s-au salvat bisericile.

În ziua de joi, 31 iulie 1986, ora 4 dimineaţa, patriarhul Iustin Moisescu a trecut la cele veşnice. A murit la spital, după o scurtă, dar grea suferinţă.

Potrivit pravilei călugăreşti, s-a îmbrăcat în veşminte arhiereşti trupul patriarhului, fiind depus în Catedrala patriarhală. Zi şi noapte, ierarhi, membri ai familiei şi credincioşi au privegheat lângă sicriul celui adormit.

Duminică, 3 august, imediat după adunarea solemnă de doliu, a avut loc slujba de înmormântare a patriarhului Iustin, în prezenţa a mii de credincioşi, autorităţi statale şi clerici din ţară şi străinătate.

Bibliografie:
1. Mircea Păcurariu – Dicționarul Teologilor Români, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996.
2. Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu – La 70 de ani de viață ai Prea Fericitului Patriarh Iustin, în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 339-363.
3. Pr. Prof. Dumitru Radu – Prea Fericitul Patriarh Iustin în teologia românească, în BOR, an. XCVIII, 1980, nr. 3-4, p. 364-383.
4. ÎPS Calinic Argatu, Integrala Patriarhului Iustin, 7 volume, Editura Anastasia, 2004.

Comments

comments