Centenarul Marii Uniri. Argeşeni de care suntem mândri. Ion Pillat – poetul tradiționalist al românilor

908 views

România de la Argeş! În anul Centenarului Marii Uniri, universulargesean.ro vă invită să redescoperiţi argeşenii care au jucat un rol important în istoria României Moderne, personalităţi de care suntem mândri.

Ion Pillat este una dintre cele mai importante figure ale culturii românești. Academician, antologist, editor, eseist, poet tradiţionalist, traducător, publicist, Ion Pilatt se naște la 31 martie 1891 în casa închiriată de părinţii săi în Bucureşti, strada Dorobanţi nr. 6.

Tatăl, Ion N. Pillat, fost rentier, moşier şi parlamentar, avea obârşie răzeşească, cu vatra satului de baştină la Drăceni, pe malul Prutului, în judetul Fălciu, iar mama sa, Maria, născută Brătianu, era a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu. Și-a petrecut copilăria la moşiile Florica – Ștefănești, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut.

Clasele elementare le absolvă în 1901, Școala primară nr. 1 din Piteşti, ca elev pregătit în particular. Termină ultima clasă a cursului inferior de liceu la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti (1905), după ce făcuse primele trei clase ca elev particular. Călătoreşte la Paris, alături de mama sa, pentru desăvârşirea studiilor, pe care le urmează ca elev extern, la Liceul „Henry IV”. Cu prilejul unei excursii, vizitează Catedrala din Chartres şi are revelaţia artei gotice, moment de emoţie semnificativă, căruia i se datorează compunerea primei poezii „În catedrală”.

Se înscrie ca student la Sorbona (1910), unde va urma în principal Istoria şi Geografia, făcând în paralel şi Dreptul.

Primele poezii îi sunt publicate, în 1911, de Titu Maiorescu, în „Convorbiri literare”.
Îl cunoaşte pe Alexandru Macedonski (1912), al cărui cenaclu îl va frecventa mai târziu, devenind unul dintre discipolii favoriţi ai maestrului. Reușește în același an să publice primul volum „Visări păgâne”.
Dublu licențiat în Litere (1913) și Drept la Paris (1914) se întoarce în ţară, lând parte ca sublocotenent la campania din Bulgaria, ca apoi să publice volumele de versuri „Eternităţi de-o clipa” şi „Amăgiri”.
Se căsătoreşte la 6 septembrie 1915 cu Maria Procopie-Dumitrescu, care îşi făcuse debutul de pictor, sub pseudonimul Brateş. Au avut împreună doi copii: Dinu Pillat (născut 19 noiembrie 1921), important critic şi romancier și Pia Pillat (născută 18 octombrie 1916), scriitoare.
Din 1916 preia conducerea revistei „Flacăra”, împreună cu Adrian Maniu şi Horia Furtună, editând volumul „Plumb” al lui George Bacovia.

După ce publică volumul de versuri „Amăgiri” (1917), este repartizat, pe toată durata războiului, ca ofiţer de legătură pe lângă misiunea militară franceză. Astfel, 1919, participă la Conferinţa de pace de la Paris, în calitate de secretar al lui Al. Vaida-Voievod, preşedintele delegaţiei ardelene. În ziua semnării tratatului de la Versailles publică la Paris, într-o restrânsă ediţie de lux, volumul de versuri „Grădina între ziduri”.

Activitatea publicistică și editorială este din ce în ce mai prolifică: scoate volumul „Poezia toamnei” (1921), o antologie din versurile poeţilor români care au cântat toamna, revista „Cugetul românesc”, împreună cu Tudor Arghezi (1922), publică volumul de versuri „Pe Argeş în sus” (1923).

Teatrul Naţional din Bucureşti îi prezintă, în premieră, dramatizarea pieselor „Dinu Păturică”, după romanul lui Nicolae Filimon (1925) și „Tinereţe fără bătrâneţe” (1926), în colaborare cu Adrian Maniu.
Alături de Perpessicius, publică „Antologia poeţilor de azi” (1925), ca în 1926 să vadă lumina tiparului volumul de versuri „Satul meu”.

Anii ce vor urma vor fi extrem de benefici: publică un volum de traduceri din Francis Jammes, „Poezii alese”, realizat în colaborare cu N. I. Herescu (1927), volumele de versuri „Limpezimi” (1928), „Caietul verde” (1932), „Scutul Minervei” (1933), traduce poemul „Anabasis”, de St. J. Perse (1932). Călătorește în Grecia, Spania, Italia, descoperind Balcicul (1935), unde își cumpără un teren, pe care își construieşte o casă. Publică volumul „Poeme într-un vers”.

Este ales membru corespondent al Academiei Române (1936), primind și „Premiul Naţional pentru Literatură”, odată cu Gib I. Mihaescu, laureat postum.

Tot în același an strânge în volumul „Portrete lirice” o parte din conferinţele privind diferite momente semnificative din Istoria liricii universale moderne, publicând și volumul „Poeme într-un vers”. Își continuă activitatea aducând la lumină volumul „Ţărm pierdut”, traducând poezii din Baudelaire (1937). La Teatrul Naţional din Bucureşti, în traducerea sa, se joacă, în 1939, misterul dramatic al lui Paul Claudel, „Îngerul a vestit pe Maria”.

A publicat, în 1942, o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri „Împlinire”. A tradus poezii din Francis Jammes , Jean Moréas, Rainer Maria Rilke, Saint-John Perse, Carl Sandburg, Joachim du Bellay, Goethe și Walt Whitman.

În 1944, sub titul „Poezii” a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 -1941.

Lirica sa de început stă sub semnul parnasianismului și simbolismului, dar mai târziu, al tradiționalismului. Poetul vede în creația folclorică cea mai elocventă expresie a „sufletului românesc”. În consecință, consideră că o demonstrație a specificului național al liricii noastre moderne nu poate porni decât de la o analiză a poeziei populare. Numeroase citate din poezia noastră populară dovedesc o bună cunoaștere a acesteia de către Ion Pillat.

Ion Pillat teoretizează, în expresie poetică, necesitatea legăturii cu trecutul și cu oamenii pământului, cu tradiția. Nu este „un trist adio”, ci o tonică reîntâlnire în care fiecare protagonist își afirmă el însuși credința în virtuțile continuității în tradiție. În „Biserica de altădată” (1926) prinde viață, propriu-zis, programul tradiționalist.

În după-amiaza zilei de 17 aprilie 1945, are o congestie cerebrală în plină stradă. Este transportat acasă în stare de inconştienţă şi moare la ora 22.00.

Bibliografie
1. Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
2. Călinescu G., Istoria literaturii române. Compendiu. Cu o postfață de Al. Piru. Editura pentru literatură, București, 1968.
3. Cistelecan, Alexandru, Celălalt Pillat, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti 2000.
4. Sandu, Vasile, Opera lui Ion Pillat: Studiu şi comentarii, Viaţa Românească, Bucureşti, 1998.
5. Papadima, Ovidiu, Ion Pillat. Editura Albatros, 1974.

Comments

comments