Centenarul Marii Uniri. Argeşeni de care suntem mândri. Gheorghe Vrabie – folclorist și istoric literar, părintele Asociației Folcloriștilor Argeșeni „C. Rădulescu-Codin” (1973)

769 views

România de la Argeş! În anul Centenarului Marii Uniri, universulargesean.ro vă invită să redescoperiţi argeşenii care au jucat un rol important în istoria României Moderne, personalităţi de care suntem mândri.

Gheorghe Vrabie este una dintre personalitățile importante ale culturii românești, fost cadru didactic al Universității din Pitești și părintele spiritual și fondatorul Asociației Folcloriștilor Argeșeni „C. Rădulescu-Codin” (1973).

Se naște la 6 aprilie 1908, la Voinesti, județul Vaslui. Părinții lui, Gheorghe și Ecaterinei (n. Jerebie) erau oameni simpli.

Școala primară o absolvă la Obîrșeni (1915-l919), studiile secundare la Bîrlad (1922-l929), iar apoi Facultatea de Litere și Filosofie la București (1929-l933).
Debutează editorial cu „Mesianism ardelean” (1937), parte a unei lucrări mai mari, Bîrladul cultural (1938), încununată cu Premiul Academiei.

Se specializează, ca bursier al Fundatiei Humboldt, la Universitatea din Berlin (1940-l944), obținând Doctoratul în folcloristică, etnografie și romanistică cu teza „Die Auffassung der Valksdichtung bei den Rumanen. E in deutschrumanisches Verhaltnis zur Romantik” (Conceptul de poezie populară la români. O contribuție la relațiile româno-germane în epoca romantică), teză distinsă cu „Summa cum laude”.

Cariera didactică și-o începe la Oltenița, Dorohoi, Buzău, iar pe cea universitară la București (1944-l957) și Pitești (1962-l973), fiind și cercetator la Institutul de Istorie și Teorie Literară (1957-l962).

Colaborează la: Orizonturi, Ethnos, Gândirea, Curentul, Revista vremii, Ramuri, Universul literar, Folclor literar, Viața Romaneasca, Argeș, Scrisul bănățean, Astra, Cronica, Ateneu, Iașul literar.

Cercetările folclorice le publică în: Limbă și literatură română, Studii și cercetări de istorie literară și folclor, Revista de istorie și teorie literară, Studii de literatură universală, Revista Folklore (Italia), Jahrbuch fur Volksliedforschung, Reinisches Jahrbuch fiir Volkskunde (R.F.G.) etc.

Gheorghe Vrabie s-a dedicat ulterior exclusiv folcloristicii în care a devenit o autoritate incontestabilă (Folclorul. Obiect, principii, metodă, 1947; Balada populară română, 1966; Folcloristica română – Evoluție, curente, metode, 1968; Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, 1970; Structura poetică a basmului, 1975; Retorica folclorului (Poezia), 1978; Eposul popular românesc, 1983; Poetica Mioriței, 1984; Proză populară română, 1986; Zur Volkskunde der Rumanen Volkichtung und Bauchtum in europaischen Kontext, 1989).

Și-a început activitatea ca istoric literar riguros cu o cercetare de istorie culturală (monografia „Bîrladul cultural”, 1938) și un studiu critic asupra gândirismului (Gândirismul. Istoric, doctrină, realizari, 1940). Primul monografist al gruparii elimina erudiția împovărâtoare, face eforturi notabile de obiectivare, în ciuda perspectivei istorice de apreciere, inerent limitată. Trecerea de la preocuparile de istorie literară la activitatea folcloristică s-a savârșit organic. Filonul e detectabil în monografia dedicata Gândirii.

Specializarea în străinătate și doctoratul canalizează exegeza folcloristică a lui Gheorghe Vrabie în elaborarea unor lucrări ample, sistematice, având structura unor veritabile tratate. „Folclorul. Obiect, principii, metoda” (1947), reluată și amplificată în „Folclorul. Obiect, principii, metoda, categorii” (1970) întreprinde analiza materiei la interferența cu disciplinele înrudite, pledează pentru autonomia folcloristicii, privind-o ca sistem funcțional.

„Balada populară română” (1966), studiu monografic, analizează zeci de variante, încercind să desprindă tematica specifică eposului românesc (prin încadrarea în cel sud-est european și general european), racordând fiecare tip de baladă la temeiurile etnografice și la substraturile stravechi, îndeosebi evidențierea valorilor artistice, cu ajutorul analizei comparative sincronice, decide virtuțile cercetarii lui Gheorghe Vrabie.

„Folcloristica română – Evoluție, curente, metode” (1968), prima sinteză de acest gen, evită principiul strict cronologic, încercând să analizeze în profunzime mișcarea generală de idei de-a lungul timpului (curente și școli folcloristice), contactele ei cu folcloristica europeană.
În „Structura poetică a basmului” (1975) autorul renunță la exclusivismul vechilor metode folcloristice de interpretare (genetică, geografică, etnografică, biografismul și documentarismul folcloric restrictiv). Preocupat mereu de valorile artistice, el cercetează (inclusiv prin metoda structuralistă) discursul poetic, diferitele grupuri de personaje și relațiile dintre ele, problemele fantasticului, stilul, limbajul, tehnica narării. Cercetarea degajă structurile generale ale basmului (narograme), virtuțile povestitorului popular, posesor al unei adevarate „ars combinatoria”, punând un accent aparte pe discursul fantastic, cu motive, cu tipurile specifice (monoplan, scenic, panoramic).

„Retorica folclorului” (Poezia) (1978) analizează unele tehnici retorice curente în vorbirea diurnă și atât de frecvente în poezia folclorică (tipuri de discurs folcloric), aducând lumini noi asupra valorii și autenticității creațiilor orale (expresivitate, efecte stilistice, muzicalitatea și plasticitatea poeziei populare). Sintezele sale nelipsite de o notă polemică – veritabile studii de stilistică – surprind mecanismul retorico-ficțional, abordând unitar creațiile folclorice drept artă a cuvântului.

Gheorghe Vrabie analizează o multitudine de teme și motive, structurile poematice în cadrul eposului legendar-mitologic, al celui haiducesc, respectiv al baladei nuvelistice (Eposul popular romanesc, 1983). Punctul de vedere nou în interpretare rezidă în examinarea tematicii și a laturii stilistice (sisteme retorice, limbaj plastic), a confluențelor eposului nostru cu al altor popoare (studiul indicelui internațional al motivelor).

De la profesorii săi, O. Densusianu și D. Caracostea, Gheorghe Vrabie a moștenit deprinderea de a acorda prioritate valorii artistice: el cercetează sistemele și mijloacele specifice de exprimare, deci mecanismele, invențiile proprii, regulile dominate de un sistem retoric și de imagini-cheie, tipice fiecarei categorii – balada, colinda, doina etc.

Cercetarea structurilor narative particulare, a compozitiei, limbajului, tehnicii specifice basmului fantastic românesc, a structurilor poetice (distinge un model ritualic, altul poematic în Miorița) sunt constante ale abordarii sale.

Poeticitatea intrinsecă pe care o încorporează cunoscuta balada populară îi conferă un statut estetic comparabil cu al epopeilor homerice și al poemelor medievale, conchide Gheorghe Vrabie (Poetica Mioriței, 1984). De la „Balada populară română” (1966), prin „Retorica folclorului” (1978) până la „Proza populară română” (1986) carțile sale formează un corpus exegetic coerent. Această temeinică activitate folcloristică – impunând un specialist de reputație europeană – este complinită de seria antologiilor de folclor sau ediții critice (Folclor românesc, 1947; Novăceștii, 1960, reluată în Gruia lui Novac, 1965 și 1977; Poezii populare ale românilor, reluată în seria Gheorghe Vrabie Alecsandri, Opere, III, 1978; Basmul cu Soarele și fata de împărat, 1974; o ediție E. Gîrleanu în excelenta colecție „Clasicii români comentati” a lui N. Cartojan).

Legătura sa cu Argeșul a fost una specială. Este cadru didactic al Universității din Pitești și fondatorul celei mai importante asociații de foclor din Argeș.

Prof. Constantin Cârstoiu descria, astfel, acea zi când s-au pus bazele acestei asociații: „Era vineri, 11 mai 1973. La Priboieni, pe Cârcinov, 64 de iubitori ai creaţiei artistice populare se întâlneau spre a pune la cale o formă organizatorică pentru cercetarea-culegerea tradiţiei vrednice durate în secole pe aceste minunate pământuri unde au trăit şi luptat întemeietorii de neam românesc: Asociaţia folcloriştilor argeşeni. Prof. univ. dr. Gheorghe Vrabie, cadru didactic la Institutul Pedagogic din Piteşti, a propus cu noul organism spiritual să poarte numele învăţătorului şi folcloristului Constantin Rădulescu-Codin, un intelectual de faimă al Muscelului şi Argeşului, originar din Zgripceşti-Beleţi-Negreşti. Universitarului îi stăteau în ajutor pentru alegerea la care făceam referire mai sus poetul Toma Biolan şi prof. Costin Alexandrescu, peste patru decenii director al Centrului Judeţean Argeş pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (numit, de-a lungul existenţei sale, pe rând: Casa Creaţiei, Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă, Centrul Creaţiei Populare).
Izvoditorul de versuri, Toma Biolan, prezenta celor prezenţi un proiect de statut al Asociaţiei. Adunarea îi alegea pe Gheorghe Vrabie preşedinte, iar pe cel care semnează aceste rânduri şi pe valorosul publicist Ion Cruceană – vicepreşedinţi. În comitetul de conducere mai erau: Dumitru Anghel, Ion Catana, Traian Ciuculescu, Ion Mihai Ghinescu, Ion Ilinescu, Moise Mitulescu, Ion Nania, Constantin Stancu şi Victor Zaharescu, iar membri de onoare: învăţătorii pensionari Dumitru Udrescu, Alexandru Ciucă, precum şi pr. Ioan I. Răuţescu”.

Ani de-a rândul această asociație a contribuit la cercetarea și promovarea folclorului argeșean fiind condusă, după profesorul Gheorghe Vrabie, de asistenta domniei sale, de la Universitatea din Pitești, conf. univ. dr. Adriana Rujan, ca astăzi la conducerea asociației, din 2010, să-l regăsim pe asistentul doamnei prof. Adriana Rujan, conf. univ. dr. Adrian Sămărescu, prorector al Universității din Pitești.

Gheorghe Vrabie și-a fixat un loc în seria marilor folcloriști români. A fost membru în International Society for Folk Narrative Research, International Society for Ethnology and Folklore și Le Cercle des etudes de l’Epos folclorique și laureat al Premiului Herder (1987).

Fiind un erudit al domeniului, Gheorghe Vrabie a deținut arta de a face accesibile problemele specioase ale folclorului.

Moare la 19 iulie 1991, la Bucuresti.

Bibliografie:
1. Iordan Datcu, Centenar Gheorghe Vrabie, în „România literară”, 2008, nr. 14.
2. Observator cultural: Valentin Protopopescu, Folclor. Gheorghe VRABIE, De civitate rustica…( https://www.observatorcultural.ro/articol/folclor-gheorghe-vrabie-de-civitate-rustica/).

Comments

comments