Cele mai barbare torturi la închisoarea Pitești aveau loc în postul Paștelui. Deţinuţii treceau prin chinuri greu de imaginat

6,130 views

ORORI ÎN POSTUL PAȘTELUI Cele mai barbare torturi din cadrul „Experimentului Piteşti” aveau loc în postul Paştelui, atunci când şeful reeducării, torţionarul Eugen Ţurcanu, regiza scene sexuale între Fecioara Maria şi Iisus, iar deţinuţii politici erau forţaţi să le ducă la îndeplinire. Unul dintre cele mai tragice episoade ale genocidului comunist din România – „reeducarea” prin tortură, a avut loc la închisoarea din Piteşti. Alexandr Soljeniţîn – laureat al Premiului Nobel pentru literatură, – considera că experimentul de la Piteşti a fost „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”. Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, definea astfel Fenomenul Piteşti: „una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

Genocidul de la închisoarea din Piteşti a început în 1949, când călăii fostei Securităţi au pus la cale un plan diabolic de lichidare a rezistenţei morale a deţinuţilor politici. Astfel, timp de trei ani, cât a durat experimentul de la Piteşti, deţinuţii au fost suspuşi celor mai barbare metode de tortură din lume. Cum singurul lucru care îi mai ţinea în viaţă pe deţinuţi era credinţa în Dumnezeu, torţionarii au inventat, în acest sens, metode speciale de tortură. Totul se derula în jurul postului Paştelui, iar, pe toată perioada acestuia, deţinuţii de la Piteşti treceau prin chinuri greu de imaginat chiar şi pentru mintea umană.

Erau interpretate și cântece bisericești cu texte vulgare

După un scenariu foarte bine pus la punct, demn de un film horror, totul începea cu „împărtăşania” deţinuţilor bănuiţi că încă mai ascund informaţii despre participarea la acţiuni anticomuniste. Practic, deţinuţii erau scufundaţi cu capul în hârdăul cu urină şi materii fecale, după care erau puşi să se „împărtăşească” unii pe alţii, scuipându-se în gură între ei.
Imaginaţia delirantă a torţionarilor se dezlănţuia mai ales atunci când aveau de-a face cu preoţi şi studenţi de la Teologie, care refuzau să-l renege pe Dumnezeu, mai ales în Săptămâna Patimilor. Costumaţi în sutane şi patrafire pline de fecale, studenţii şi preoţii închişi la Piteşti trebuiau să săvârşească slujba de „împărtăşanie” a celorlalţi deţinuţi cu urină şi fecale. În loc de cruce, torţionarii confecţionaseră un penis din săpun, pe care deţinuţii erau puşi să-l sărute. Erau interpretate şi cântece bisericeşti cu texte vulgare, prin care erau insultaţi Iisus şi Fecioara Maria, momente pe care deţinuţii le săvârşeau numai în pielea goală.
După aceste scene inimaginabile, unii deţinuţi era forţaţi să se aşeze pe hârdăul cu fecale, pentru a simboliza naşterea lui Iisus. Când ridicau mâna în sus, era semn că s-a născut Mântuitorul, iar restul erau puşi în genunchi să se închine, parafrazând scena biblică cu ieslea. În Noaptea de Înviere, deţinuţilor li se dădea, pe post de pâine înmuiată în vin, câte o lingură plină de fecale.

„Ca să obligi un preot să oficieze o slujbă de naştere a lui Iisus, dar numai cu cuvinte înjositoare, e ceva de neimaginat”

Unul dintre supravieţuitorii „Experimentului Piteşti”, Aristide Ionescu, declara: „Mi-e greu să descriu acele scene: consider că fac o profanare. E zguduitor să vorbeşti despre aşa ceva, dar, totuşi, trebuie cunoscute ca niciodată să nu se mai poată repeta niciunde pe globul acesta! A fost Iadul pe pământ. Se regizau şi scenete sexuale, la ordinul lui Eugen Ţurcanu (şeful reeducării de la închisoarea Piteşti – n.red.). În Vinerea Mare, el împărţea roluri deţinuţilor: asinul era „felat” de Maria Magdalena,  Iosif „sodomizează” asinul, care, la rândul lui, stă cu botul în poalele „preacurvei”  Fecioare Maria, „sodomizată” concomitent de Iisus.
Torţionarii, în frunte cu Ţurcanu, manifestau o plăcere drăcească în a batjocori pe cei mai credincioşi, porecliţi „misticii”. Asemenea scene aveau un efect teribil asupra victimelor, care găseau, de regulă, singurul sprijin în credinţă. Or, după participarea la acele liturghii negre, întreaga lor credinţă era zguduită din temelii. Ca să obligi un preot, prin tortură, să oficieze o slujbă de naştere a lui Iisus, dar numai cu cuvinte înjositoare, e ceva de neimaginat. Prin acest experiment, Satana a umplut, însă, cerul de sfinţi, pentru că au trecut în rândul sfinţilor toţi cei care n-au acceptat această satanizare şi au fost ucişi.

Comments

comments