Caracalul de la Argeş…

Despre Caracal se spune că ar fi locul unde s-a răsturnat căruţa cu proşti. Localitatea este proverbială pentru situaţiile şi ideile ciudate, de râsul ţării şi nu numai. Însă, ca să fim cinstiţi, argeşenii râd cam degeaba de „caracaleni“, fiindcă avem şi noi, pe aici, prin judeţ, „minunile“ noastre. Originale şi măreţe! Am putea râde de ele. Dacă nu ar fi de plâns, uneori, din cauza prostiei dovedite şi a lipsei de interes pentru a rezolva nişte situaţii. Cum ar fi strada care figurează în două localităţi şi vecinii de stradă care sunt unii orăşeni, unii ţărani sau stâlpul din mijlocul drumului, care zace de câţiva ani acolo, fără ca nimeni să îl mute. Mai nou, au intrat pe listă şi doctoriţele arestate la Pensii, fiindcă s-au spionat şi filmat unele pe altele ca să nu se înşele reciproc atunci când împart şpaga. Scările retrocedate şi primarul ales cu 100% din voturi nu sunt nici ele departe de „ideal“. Cel mai tare însă este cazul furtului unor plăcuţe de înmatriculare de la… maşina Poliţiei.  

      
Strada din două localităţi

Locuiesc pe aceeaşi stradă, dar… în localităţi diferite. Cetăţenii din comuna Bascov locuiesc pe aceeaşi stradă cu orăşenii din Piteşti. Localnicii de pe o parte a drumului au buletine de Bascov, deci locuiesc la ţară, iar ceilalţi au buletine de Piteşti şi plătesc impozite de oraş. Este cazul străzii Baloteşti din Bascov, dar şi din Piteşti, în acelaşi timp. „Păi, să vă explic: la Baloteşti, cei de pe stânga, cum mergi în sus, ţin de Piteşti. Cei de pe dreapta sunt de Bascov. Strada şi canalizarea ţin de oraş, apa şi gazele le-am băgat noi, cei din Bascov. Pe unde am putut, am făcut nişte uliţe în lateral, pe partea noastră şi am trecut casele pe ele. Dar ăia de la principală au rămas cu adresă pe strada Baloteşti. Dar figurează cu buletin de Bascov. Tot pe strada Baloteşti au buletin şi cei din Piteşti. Asta e, strada figurează de două ori: o dată la noi, o dată la ei. Nu e nicio diferenţă, până la urmă, decât la impozitele pe care le plătesc. Cei trecuţi la Piteşti plătesc mai mult că…de…, ei sunt orăşeni. Dar acesta nu este singurul caz. Noi, la Bascov, mai avem o stradă aşa, tot pe jumătate: Căpăţâneni. Pe stânga e de Bascov, pe dreapta – de Merişani“, spune primarul din Bascov, Gheorghe Stancu.

Stâlpul din drum… la Bradu

O astfel de situaţie se întâlneşte şi la graniţa dintre Piteşti şi Bradu, unde unii sunt orăşeni, alţii ţin de mediul rural. Cu diferenţa de impozit cu tot! În plus, ca să fie treaba treabă, când a fost refăcută strada, ca de, pentru orăşeni, un stâlp care nu se alinia a fost lăsat pe carosabil, aproape în mijlocul drumului, împărţind, practic, strada în două. Au trecut peste cinci ani de atunci, şi tot acolo este!

Hoţi necunoscuţi au furat plăcuţele… maşinii de Poliţie

În iarna lui 2014, hoţi necunoscuţi au furat, pe timp de noapte, ambele numere de înmatriculare ale unei maşini ce aparţinea poliţiei din comuna Băiculeşti. Lipsa plăcuţelor a fost constatată dimineaţa, dar nimeni nu a văzut nimic. Culmea, cercetările poliţiei nu au reuşit să ducă la vreun rezultat şi nici nu au putut fi identificaţi nici măcar suspecţii, darămite autorii!

Medicii şpăgari s-au filmat între ei şi anchetatorii au stat ca la cinema

Tot un caz în care sunt implicate „organele” este şi cel al arestărilor de acum două luni de la Casa de Pensii, unde două doctoriţe au ajuns la puşcărie pentru că luau mită, acceptau cadouri şi făceau dosarele pentru pensionarea medicală doar din pix. Poliţia şi DNA-ul nu ar fi reuşit însă o astfel de lovitură, să găsească la sigur mita pe trei luni în urmă, cu nume şi bani, dacă medicii în cauză nu s-ar fi … spionat între ei! Medicii se urmăreau între ei de teamă ca nu cumva unul dintre ei să nu împartă frăţeşte cu colegii mita pe care o primea în fiecare zi. Fiindcă exista o concurenţă între cabinetele medicale de acolo şi medicii nu mai aveau încredere unii în alţii că îşi vor împărţi „corect“ profitul, unul dintre doctori a avut ideea de a instala camere de filmat în cabinetul altui medic. Probabil că anchetatorii au zis „mulţumesc“ celor ce s-au incriminat singuri şi i-au scutit astfel de o muncă!

Primarul votat 100%

La ultima rundă de alegeri locale, primarul Georgel Burcea de la Râca a reuşit o performanţă demnă de invidiat şi pentru era comunistă, nemaivorbind de o democraţie. În timp ce unii s-au zbătut să adune 51% din voturi ca să iasă primar, Georgel Burcea a fost votat de absolut toţi cei ce s-au dus la urne, obţinând 100% din sufragii. Cum ar veni, nu a avut în întreaga comună nici măcar un opozant.

S-au retrocedat scări şi pieţe publice. Scările care dau la Stadionul Nicolae Dobrin au intrat în posesia unui cetățean

Retrocedările de teren au creat şi ele situaţii incredibile, demne de „Cascadorii râsului“. Dincolo de spaţii verzi şi parcări, judecătorii argeşeni au dat dat înapoi, chipurile în sensul reconstituirii dreptului de proprietate, o piaţă publică în Craiovei, un spaţiu redevenit privat în mijlocul unui domeniu public, dar şi scările care urcă din Banatului către Stadion. Ca să îşi delimiteze proprietatea,  de numai 150 de metri pătrţi, 10/15 cum ar veni,  încălcată zilnic de mii de trecători, noii stăpâni au tras două dungi cu vopsea albă pe asfalt. În ce priveşte scările pe care se ajunge la stadion, Primăria face eforturi pentru ale „răscumpăra“ într-un fel, oricare ar fi el.  

Biserica-omida din Curtea de Argeş, cea mai mare ciudăţenie a BOR

Lângă celebra Mânăstire Curtea de Arges, se află, probabil şi cea mai mare ciudăţenie a Bisericii Ortodoxe Române, biserica-omidă sau biserica-vierme, cum mai este denumită după folclorul local. Biserica este o construcţie dintr-un material uşor, semitransparent şi nu are icoane pictate pe pereţi pentru că materialul din care este amenajată nu permite acest lucru, obiectele de cult fiind agăţate printre becurile care asigură iluminatul. Doi preoţi slujesc la biserica ciudată din Curtea de Argeş, unde este un zgomot infernal în zilele de sărbătoare. În părculeţ, copiii fac zarvă, cârciumile sunt pline ochi de persoane care îşi îneacă amarul în băutură, iar la câţiva metri, preoţii încearcă să-şi facă meseria cum pot mai bine. Slujitorii Domnului spun că deşi este zgomot, iar vara în biserică este saună şi iarna intră crivăţul, de fiecare dată la slujbă vin mulţi credincioşi şi nu li se pare o impietate faptul că propovăduiesc cuvântul Domnului într-un asemenea loc. Sfântul lăcaş din sticlă este la îndemâna enoriaşilor, între alimentară, piaţă şi bar, iar toată lumea este mulţumită, pentru că fiecare alege unde merge mai întâi.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI