Cel mai bătrân pilot de avioane de vânătoare din România, argeşeanul Ion Dobran, a împlinit 100 de ani

4,169 views

Argeșeanul Ion Dobran, eroul care în perioada celui de-al Doilea Război Mondial a doborât 18 avioane inamice, a împlinit pe 5 februarie 100 de ani. Cu această ocazie, eroul a fost înaintat în gradul de general-locotenent şi i s-a conferit ordinul „Virtutea Aeronautică în grad de Cavaler“.

General de flotă aeriană în rezervă, Dobran s-a născut în satul Văleni – Podgoria din comuna Călineşti şi a fost unul dintre cei mai buni piloţi români de vânătoare din cel de-al Doilea Război Mondial. Viaţa lui Ion Dobran a fost atât de plină de evenimente neprevăzute, încât a constituit chiar un scenariu de documentar pentru regizorul Lucian Dobrovicescu, cel care l-a calificat pe bătrânul general ca fiind „bunicul pe care şi l-ar dori oricine”. Elementul care i-a atras atenţia regizorului nu a fost doar cariera generalului, ci şi faptul că Dobran se numără printre ultimii patru aviatori români care au participat la cel de-al Doilea Război Mondial şi care se mai află în viaţă.

Născut pe 5 februarie 1919 în satul Văleni Podgoria, Ion Dobran a urmat Liceul Militar la Târgu Mureş şi Şcoala de ofiţeri de aviaţie Cotroceni – Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1941, cu gradul de sublocotenent. A urmat apoi o specializare pentru vânătoare la Ghimbav-Braşov, după care a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare, ca pilot. A efectuat trecerea pe avionul IAR 80 şi a fost încadrat rapid ca pilot în Grupul 9 Vânătoare, Escadrila 48. Începând cu 15 martie 1943, a plecat pe frontul de est, iar un an mai târziu a fost numit comandantul Escadrilei 48. În această perioadă, Ion Dobrescu a executat 340 de misiuni de luptă.

Faţă în faţă cu americanul pe care l-a doborât în război

Pentru documentarul realizat de regizorul Lucian Dobrovicescu pe care acesta l-a intitulat simplu „Dobran, jurnal de front”, pilotul argeşean a povestit multe din misiunile la care a luat parte, însă niciodată nu a spus că s-a temut că va fi doborât. „Eram în misiune, în 1944, când ne-am trezit că eram doar 13 avioane care să apere Bucureştiul împotriva a 200 americane. Asta într-un singur raid! Americanii au avut în aer chiar şi 1.000 de avioane deasupra României, la un moment dat. Într-o astfel de situaţie, aviatorii români se simţeau ca nişte câini care latră în jurul unei căruţe, neştiind cum s-o atace. Iar când şi-au dat seama că se termină războiul într-un mod dramatic, au continuat să îşi facă treaba”, a povestit generalul Ion Dobran.

Generalul Dobran a trecut toate momentele în care a trecut pe lângă moarte într-un jurnal, pe care îl păstrează cu sfinţenie şi pe care îl arată tuturor celor care sunt interesaţi de viaţa sa. Însă, generalul argeşean a avut parte de momente emoţionante în viaţă chiar şi după terminarea războiului. S-a întâmplat la Bucureşti, în 2010, când s-a reîntâlnit cu un rival american din timpul războiului, colonelul în rezervă Barrie Davis, pe care pilotul argeşean l-a doborât: „Pe 6 iunie 1944 a venit momentul în care grupul 9 vânătoare din care făceam parte să poată să tragă în americani. România era împărţită în două, printr-o linie verticală care trecea prin Buzău: pe stânga era grupul 7 şi pe dreapta, grupul 9. Americanii făcuseră aşa-numitul “shuttle”. Zburau de la Foggia, din Italia, bombardau ce aveau de bombardat în România şi aterizau în Rusia. Când au trecut prin zona grupului 9, camarazii mei de-abia aşteptau să se bată. Eu eram singur, mă pierdusem de coechipieri şi deodată am văzut o formaţie de americani. Am atacat o patrulă de Mustang-uri, pe unul l-am atins serios, altul a tras el în mine. Mi-a nimerit radiatorul, lăsam o dâră de glicol în aer, am aterizat forţat într-un lan de porumb. Nu am ştiut pe cine am avariat. Prin 2007, un polonez care voia să facă o expoziţie cu autografe de aviatori din al Doilea Război Mondial a luat legătura cu mine şi apoi cu Barrie, prin Internet. El şi-a dat seama că eu am fost cel care l-a atacat. Se potrivea cu ce era în memoria lui şi a lui Wayne Lowry, pilotul care a tras în mine. Barrie a reuşit cu avionul avariat grav, fără cabină şi fără coadă, să aterizeze într-o zonă dominată de sovietici, la Piryatin. Avea şi un obuz neexplodat de 20 de mm în rezervor… A avut zile. Am întreţinut o corespondenţă cu Barrie Davies, în care ne-am povestit amintirile şi ne-am întâlnit în 2010 la Bucureşti“, povesteşte generalul Dobran.


„Americanii aveau ca avioane de însoţire a bombardierelor o puzderie de Mustang-uri, iar noi ne pregăteam să ripostăm cu 13 vânători“

Bătălia cu americanii a fost una extrem de marcantă pentru români, iar din acest motiv, generalul Ion Dobran a ţinut minte, chiar în amănunt, multe din confruntările care au avut loc printre nori. „Din grupurile 7 şi 9 vânătoare, din 32 de piloţi de pe timpul campaniei din est, mai eram 13. Ne trezeam veseli, la 7:00 dimineaţa şi mergeam la comandament să aflăm dacă au decolat avioane de la Foggia şi unde se îndreaptă. Dacă era posibilitatea să vină la noi, ne cam trecea bucuria. Ne înhămam în cabină şi aşteptam racheta roşie, semnalul de decolare. Cădea câte unul dintre noi la fiecare misiune şi ne întrebam cine urmează la rând. Americanii aveau ca avioane de însoţire a bombardierelor o puzderie de Mustang-uri, iar noi ne pregăteam să ripostăm cu 13 vânători, Messerschmidt 109 G. Mustang-urile, cu un plafon mai mare, atacau de deasupra, pe la spate. Ziua de 6 iunie 1944 mi-a rămas întipărită pentru că am pierdut un camarad… am decolat mai întâi în formaţie, apoi ne-am despărţit: eu eram într-un grup de trei, în stânga lui Alexandru Şerbănescu. Am văzut la 7.800 de metri, undeva lângă Făgăraş, un nor de bombardiere, veneau de la Foggia. Ne-am angajat în luptă cu un grup de Mustang-uri de însoţire. Primul doborât a fost locotenentul Vasile Gavriliu, care, lovit de americani, a reuşit totuşi să aterizeze forţat, pe burtă, într-un lan de porumb, pe Valea Buzăului. L-a găsit un băietan, avea avionul făcut sită. Probabil că băiatul a fost marcat de întâmplare, fiindcă a devenit tot pilot, l-am cunoscut mai târziu – locotenent-colonelul Baba, am fost colegi la TAROM. Următorul a fost lovit Şerbănescu, cel care s-a zdrobit de sol. I-am găsit resturile avionului undeva lângă Ruşavăţ, tot pe Valea Buzăului. Murise…“.

Comuniştii l-au făcut strungar pe pilotul Dobran

În amintirile lui Dobran şi-au făcut loc, însă, şi momentele mai puţin fericite, anume acelea în care, după terminarea războiului, a fost luat cu forţa din cabina de pilotaj şi dus la recalificare. Practic, dintr-un pilot de avion de vânătoare pentru care viaţa se rezuma doar la ceea ce se petrecea în aer, a fost transformat într-un simplu muncitor la strung. „La sfârşitul lui 1951, comuniştii au ajuns la concluzia că noi, ăia care au fost pe front, nu suntem de încredere, că putem fugi cu avionul. M-au scos de la regiment şi am stat o perioadă la comandament, fără drept de zbor. La 12 aprilie 1952 m-a chemat cadristul, un fost chelner, şi mi-a spus că-s trecut în „cadru disponibil”. Eram maior. Mi-au sigilat biroul, nu am putut să iau nimic, nici măcar casca din război, ca amintire. Am ajuns strungar la Timpuri Noi, într-o secţie făcută cu piloţi daţi afară: Gavriliu, comandorul Cosâmbescu şi alţii. Un fost subordonat, căpitanul Stinghie Dragoş, avea o soră la plasament şi ne-a aranjat acolo. Am strungărit până în ’54, după care am făcut pe tehnicianul vreo 10 ani. În ’64, perioadă mai liberală, tot prin căpitanul Stinghie, am încercat să revin în aviaţie. Generalul Şendrea, şef la CAAT, era un pilot vechi şi bun, dar ezita să ia un „element dubios”. Am avut noroc… când aşteptam la Şendrea o audienţă, a venit unul solid, care m-a pupat. Eu nu-l mai ştiam. Era un băiat, Constantin Balaur, ajuns colonel, cu origine sănătoasă, fusese subordonatul meu la Popeşti-Leordeni. El a insistat la Şendrea şi am căpătat drept de zbor la Utilitară. Mai târziu, Balaur, care ajunsese şef la TAROM, m-a luat acolo, ba chiar s-a ocupat personal să mă înveţe să zbor pe aparate de pasageri. A fost un om foarte de treabă, a băgat la TAROM mulţi foşti piloţi, epuraţi din armată, unii la sol, alţii pe avioane“, spune pilotul Dobran despre momentele nefericite, când, silit de comunişti, s-a făcut strungar.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI