Câmpulungeanul Dimitrie Ionescu – Berechet, arhitectul care a proiectat peste 200 de biserici

2,561 views

Unul dintre cei mai de seamă arhitecţi ai României a fost Dimitrie Ionescu -Berechet, câmpulungean de origine, cel care a slujit ca arhitect-şef al Patriarhiei Române timp de mai bine de trei decenii. Marele arhitect a proiectat peste 200 de biserici noi şi alte 80 de edificii publice, locuinţe particulare, monumente comemorative şi funerare, numai în Câmpulung Muscel, oraşul său natal, în numeroase cazuri, în mod gratuit. Născut în Câmpulung Muscel, într-o familie cu străvechi rădăcini în acest oraş, Dimitrie Ionescu – Berechet (1896-1969) a fost arhitectul-şef al Patriarhiei Române mai bine de 30 de ani, din 1930 până în 1963, când a ieşit la pensie. Datorită măiestriei sale şi pentru că avea „ales gust artistic şi cald ataşament faţă de Biserica Ortodoxă Română”, a primit întreaga preţuire şi afecţiune a ierarhilor şi a slujitorilor bisericii. Astfel că, majoritatea lucrărilor de arhitectură ale Bisericii Ortodoxe Române realizate între 1930 şi 1969 au fost executate, direct sau indirect, de către marele arhitect câmpulungean. Bisericile „Parcul Domeniilor” (Caşin) şi „Sfânta Vineri“ Nouă (Titulescu) din Bucureşti, catedrala din Hunedoara, bisericile mănăstirilor Maglavit, Vladimireşti şi Ciorogârla sau Biserica şi Căminul românesc de la Ierusalim, poartă amprenta marelui arhitect. Pe lângă proiectarea de mănăstiri şi biserici, Dimitrie Ionescu – Berechet a avut un cuvânt de spus şi în proiectele de sculptură şi feronerie bisericească importante ale ţării. Pot fi citate aici câteva veritabile capodopere ale artei bisericeşti contemporane, precum tâmplele bisericilor „Sfântul Elefterie“ şi Parcul Domeniilor din Bucureşti, cea a paraclisului Mănăstirii Antim sau a Mănăstirii Dealu, mobilierul Reşedinţei patriarhale din Bucureşti, al Bibliotecii Sf. Sinod de la Mănăstirea Antim, al catedralelor din Bucureşti şi Iaşi, baldachinul Sf. Calinic de la Cernica, lespedea funerară a Sf. Mitropolit Grigorie Dascălul de la Mănăstirea Căldăruşani şi candelabrul catedralei din Cluj. La toate acestea se adaugă numeroase troiţe, monumente funerare ori modele decorative pentru odăjdii, candele, ferecături de Evangheliare, vase sfinte şi calendare bisericeşti.

Arhitectul-şef al Patriarhiei Române, Berechet a înfrumuseţat zona Câmpulung – Muscel proiectând Mausoleul de la Mateiaş, Primăria Câmpulung sau Liceul de fete

Arhitectul-şef al Patriarhiei Române a fost extrem de activ şi în domeniul arhitecturii civile, proiectând numeroase edificii publice. Numai în oraşul său natal, Câmpulung – Muscel, argeşeanul a proiectat circa 80 de lucrări: Mausoleul de la Mateiaş, Primăria Câmpulung, Liceul de fete, Şcoala nr. 1 – „Oprea D. Iorgulescu”, Şcoala din Vişoi, Muzeul de Etnografie şi Folclor, care a primit premiul Salonului de Arhitectură în 1928, amenajări peisagistice – printre care cea mai importantă rămâne gardul Grădinii Publice. La acestea se adaugă o serie de construcţii particulare, cum ar fi Vila Anastase, o bijuterie arhitecturală care concurează cu Primăria Câmpulung prin anvergura construcţiei şi, nu în ultimul rând, prin dantelăria de piatră prezentă pe faţada construcţiei. Printre lucrările de referinţă proiectate se numără şi Teatrul din Bacău, dar şi locuinţe particulare, hoteluri, blocuri, vile sau case. Arhitectul Berechet a fost un om al Bisericii în sensul deplin al cuvântului, nu doar prin profesia sa, ci şi prin aşezarea sa interioară. Arhitectul de mare talent, profesionistul desăvârşit, a fost dublat de un mare caracter, de omul credincios, smerit şi elegant, care avea mereu câte o vorbă bună pentru semenii săi. Prolifica şi valoroasa activitate a arhitectului argeşean a fost recunoscută încă din timpul vieţii, printr-o serie de distincţii şi decoraţii acordate: premiul Salonului oficial de arhitectură din 1928, Ordinul Sf. Mormânt Ortodox – primit de la patriarhul Damian al Ierusalimului în 1930, Meritul cultural pentru culte (1941) şi Coroana României în grad de ofiţer (1947). Chiar şi Statul Român i-a recunoscut meritele incontestabile, acordându-i, în 1957, o pensie personală de merit, distincţie de care se bucurau doar câţiva arhitecţi români de mare prestigiu. O scurtă, dar grea suferinţă i-a curmat viaţa în seara zilei de 1 iulie 1969. Este înmormântat în curtea Bisericii „Parcul Domeniilor” din Bucureşti, biserică pe care el însuşi a proiectat-o şi unde a dorit să se odihnească în cele veşnice.

   

Comments

comments

DISTRIBUIȚI