LA BULIVAR, BIRJAR! În anii ’30, trăsurile şi automobilele circulau laolaltă pe străzile Piteştiului. Birjarii erau însă cei mai indisciplinaţi „conducători” din trafic, fiind deseori prinşi beţi „la volan”, îmbrăcaţi jerpelit şi nerespectuoşi cu clienţii, plângerile la adresa lor curgând cu nemiluita.
În dosarele Poliţiei Piteşti din anii 1930-1940, păstrate la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, se găsesc multe înscrisuri referitoare la circulaţia trăsurilor pe drumurile publice, regulile de organizare, dar şi sancţiunile pe care le primeau „căpraşii” contravenienţi la Legea Circulaţiei.
Cele mai multe notificări se referă însă la comportamentul birjarilor din Piteşti, care circulau tot timpul beţi la „volan”, nu respectau regulile de staţionare, erau recalcitranţi cu forţele de ordine şi aveau un comportament neadecvat faţă de clienţi.
Dincolo de tot acest comportament inadecvat, birjarii piteşteni erau şi nişte ţepari renumiţi: nu de puţine ori aceştia luau banii în avans şi apoi „uitau” să-şi mai onoreze comenzile. Fiindcă nu existau prea multe modalităţi de pedeapsă, cei mai mulţi birjari se alegeau cu suspendarea pe câteva zile a carnetului, timp în care respectivii nu mai aveau voie să urce pe capra trăsurii.
Extrase din dosarele Poliţiei Piteşti din anii 1930-1940, păstrate la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale
Şeful „Gărei” Piteşti i se plângea primarului de „focarul de murdărie” făcut de trăsuri
Domnului Poliţai spre ştiinţă…D-lui Primar al Oraşului Piteşti
Cu onoare vă rugăm a da dispoziţiuni ca trăsurile de piaţă care aşteaptă la gară sosirea trenurilor să staţioneze împrejurul rondului iar la sosirea trenurilor să se permită accesul în mod treptat, după nevoile şi cerinţele ce vor fi. Vă rugăm acest lucru, întrucât s’a făcut un focar de murdărie în faţa intrării principale în gară, care exală un miros atât de puternic, că face imposibil ca funcţionarii să lucreze în birourile gării şi călătorii să staţioneze în sălile de aşteptare. Noi am primit dispoziţiuni să se menţină curăţenia şi pe acest teren, care de fapt revine primăriei. Vă rugăm a ne comunica şi nouă dispoziţiunile pe care le-aţi luat.
Piteşti, Şeful Gărei Aurel Vişinat.
Beat la ….„capră”
D-lui Şef al detaşamentului Gări – Vă facem cunoscut că birjarul Rădescu Nicolae zis Făcăleţ, care până în present a fost căpraş pe trăsura 42 a fost suspendat trei zile cu începere de astăzi, 11 ianuarie 1933, pentru că a fost găsit beat pe capra trăsurii şi vă rugăm a se lua măsuri ca numitul în acest timp să nu mai conducă vreo trăsură.
Şeful Poliţiei Circulaţie
Birjarii au făcut scandal la sosirea prefectului cu trenul de la Bucureşti
Domnule şef. Avem onoare a raporta că dela 26 la 27 iunie a. c., la acest Comisariat a fost linişte. Reclamaţiuni nu s’au primit. Tot odată înaintăm şi nota gardianului public Răduţu Petea care face serviciul la circulaţie, prin care arată că căpraşii dupe trăsurile no 36, 11,41 şi 9, nu menţine ordinea şi vă rugăm să bine voiţi a dispune suspendarea deoarece acest caz s’a petrecut tocmai la trenul cu care a sosit Dl Prefect dela Bucureşti. Eri la ora 24.00 a sosit dela Bucureşti Dl Prefect al Jud. Argeş şi Dl Primar al oraşului.
Birjarii -„taximetrişti” îşi păcăleau clienţii
Domnule comisar. Subsemnatul Neculai Munteanu profesor în oraşul Dorohoi… am onoarea a vă aduce la cunoştinţă următoarele: În seara de 3 mai a.c. am angajat trăsura cu no 38 pentru ca a doua zi de dimineaţă să vină la ora 7 în str. Trivale no 7 pentru a pleca la gară urmând a călătorii spre Bucureşti cu trenul de 7 şi 45. Acest birjar pentru a fi angajat mi-a pretins şi luat suma de douăzeci lei. Am aşteptat până la ora 7 şi 35 dimineaţa şi nu a venit. Când am angajat trăsura şi am achitat suma de 20 de lei birjarului am fost însoţit de domnul Căpitan magistrat Bădulescu Ghe. din Bucureşti.
Rog a dispune să se ia măsuri severe contra acestui birjar şi tot odată să mi se comunice rezultatul. Primiţi vă rog stima ce vă păstrez.
Un ziarist îi cerea chestorului judeţului să se implice în debandada creată de birjarii din Piteşti
Cea mai aprigă critică la adresa birjarilor piteşteni, beţivi, recalcitranţi şi prost crescuţi a făcut-o, într-o scrisoare adresată chestorului de poliţie, Mihail Lungeanu, scriitor şi ziarist, care era şi inspector oficial al Ministerului de Interne, scrisoare datată 9 ianuarie 1933.
Domnule Chestor,
Vă adresez această cerere timbrată spre a vă înlesni prilejul să luaţi o măsură care să onoreze oraşul Piteşti. Ca scriitor şi ziarist, şi adesea şi în calităţi oficiale ca inspector general în Ministerul de Interne şi Instrucţiunii publice, am călătorit şi călătoresc foarte mult şi des în toată ţara. Cu adâncă părere de rău trebuie să mărturisesc că nici un oraş, nici chiar târgul Lipcani din Basarabia, nu prezintă spectacolul de dezordine în ceea ce priveşte trăsurile ca oraşul Piteşti. Au fost, e drept, când şi când măsuri, dar acelea au fost trecătoare, şi numai cât timp au fost supravegheate de către un organ poliţienesc. Educaţie şi disciplină n’a fost nici odată. Iuţii birjari nu păstrează rândul, întrecându-se între ei şi înjurându-se. Apoi fac oferte publicului, care de care. Pe drum acostează pe toţi trecătorii să-i ducă cu preţ redus iar la destinaţie cer îndoit de cât taxa. Pe lângă că mai mulţi conducători, în deosebi cei de noapte, sunt ţigani, apoi unii sunt minori, şi cu rele purtări, gâlceroşi, obraznici. Nu numai că n’au uniforme, dar sunt şi jerpeliţi, îmbrăcaţi în toate chipurile. Trăsurile n’au toate tarife. Caii sunt mulţi neapţi, neputând să meargă în trap… şi f. mulţi neurcând dealurile.
În toate serile când vin am neplăceri, fiind nevoit să îi evit, strecurându-mă repede din gară, sau dând prin dos. Dacă vreau o trăsură se bat zece care să mă ia, strigându-se pe nume şi înjurându-se între ei. După ce plec încep neplăcerile. Mai nici o trăsură nu urcă cu uşurinţă dealul pe strada Vasile Lupu, la altele coborând birjarii să îi ia de hăţuri. Când ajung acasă şi plătesc, oricât aşi da, n’am auzit niciodată o mulţumire. Taxa obişnuită este de 60 de lei. De la acest preţ în jos fac scandal. Am început să le dau din ce în mai puţin, apropiindu-mă de taxă. Ultimul birjar de noapte cu no 42 a cârtit necuviincios când m-a dus la ora 10 şi un sfert şi i-am dat 30 de lei ca acum vreo două săptămâni. Eram cu soţia şi cu o valiză.
Astă seară, venind cu o fetiţă şi cu două colete mici, am voit să iau un birjar. Eşind la peron am asistat la întrecerea care să fie la rând. Vreo 3 trăsuri au trecut înaintea altora venind de la urmă. Au început certurile între ei şi înjurăturile. După ce a apărut un sergent care lipsea de la început, au început reclamaţiile între ei. Sergentul şi-a făcut datoria şi i-a notat. Voind să mă duc la cel dintâi aşezat la rând am fost strigat pe nume de cel de al doilea să mă duc la el. M’a indignat chemarea lui îndrăzneaţă şi certăreaţă şi i-am făcut observaţie că nu trebuie să strige publicul ci să aştepte liniştit să-i vie rândul şi al doilea nu trebuie să strige pe nume.
La această observaţie a intervenit cel d’al treilea în rând, un tânăr foarte necuviincios, care luându-i apărarea, zicea el în numele breslei, s ’a dedat la o discuţie pe ton ridicat şi cu expresiuni triviale. Birja avea no.48. A fost notată şi de sergent. Am plecat pe jos, în urmă rămânând aproape 10 trăsuri goale. Discuţia şi scandalul au continuat şi după ce am chemat pe domnul sergent Ionescu. Acel birjar cu no 48, la observaţia mea că nu trebuie să strige publicul şi îndeosebi pe nume, insista să i se explice de ce nu are voie să facă aceasta. Cu greu s-a domolit. Cred că n’ar strica să li se facă o şcoală din când în când la poliţie, pe lângă măsurile mai severe şi moralizatoare la faţa locului.
Deocamdată sunt în drept să aştept o cercetare şi o lecţie pentru cei doi indicaţi, îndeosebi pentru cel cu no 48 spre a nu fi nevoit să semnalez cazul organelor superioare şi a relata faptele şi pe calea publicităţii. Cu stimă, Mihail Lungeanu, scriitor, consilier…
Ţiganii- cioclii şi minorii, birjari impostori
Nu doar clienţii aveau de reproşat ceva birjarilor, ci şi aceştia se reclamau la Poliţie, pe motiv că unii dintre ei circulă fără permis, transportă morţii sau sunt hoţi de buzunare.
26 iunie 1930 -Domnule Poliţai,
Noi subsemnaţii căpraşi conductori de Birji pe piaţa oraşului Piteşti cei ce posedăm permise de conducere cu onoare venim înaintea D-voatră pentru a vă face cunoscut că cea mai mare parte din căpraşi pe trăsuri sunt diferiţi, jugravi, vopsitori, lustragii şi ţigani care sunt cioclii la morţi ba, chiar şi pungaşi de buzunare şi minori. Printre care toţi aceştia nu au nici un fel de permis de conducere pe trăsură. Pentru care noi cerem ca cei ce vor a fi conductori pe capră a fi legitimaţi prin permis de conducere la fel cum avem şi noi scoase de la Poliţia oraşului Piteşti. Cu onoare vă rugăm a lua măsuri şi a dispune ordine necesare pentru liberarea acestor permise de conducere.
(Sursa foto: O fotografie din colecția particulară a lui Cătălin Tudor, anticar și colecționar din Pitești)
