Zilele schimbatoare de la începutul lunii martie sunt puse în popor pe seama Babei Dochia, cea care îşi scutură din când în când cojoacele de ploaie sau omăt.

Tradiţia populară spune că, începând cu data de 1 şi până pe 9 martie se alege o zi sau o babă, care va anticipa starea de spirit, norocul şi predispoziţia fiecăruia, până anul viitor.
Baba Dochia (sau Baba Odochia) simbolizează unul dintre cele mai importante mituri românești. Există multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarul bizantin, care pe 1 martie celebra Sfânta Martiră Evdokia. Una din variante este varianta mitului “Traian și Dochia” despre care celebrul critic literar George Călinescu spunea că este “rezultatul unei întregi experiențe de viață a poporului român”. Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, de care s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei. Urmărită fiind de trupele lui Traian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Ceahlău, împreună cu oile. Este ajutată de Maica Domnului, care o transformă împreună cu turma sa într-un complex de stânci.
O altă variantă povestește despre Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă. Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Cristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

După Babe, vin Moşii

 În tradiţie, ziua de 1 Martie este asociată Babei Primăverii, a semănatului, ziua de 2 Martie este asociată Verii, iar ziua a 3-a este ziua Babei Toamna, a culesului. Astfel, datina din străbuni spune că aşa cum vor fi cele trei zile, asa vor fi şi cele trei anotimpuri din acel an, iar cum va fi a noua babă, asa va fi vremea timp de 40 de zile. În vechile obiceiuri româneşti, de 1 Martie nu se muncea, în caz contrar Baba Dochia aducând vreme friguroasă în următoarele zile ale lui Mărţişor sau necazuri, mai ales asupra femeilor. Ziua de 9 martie, când a murit Dochia, este considerată graniţa dintre anotimpul friguros şi cel călduros. Astfel, în Bărăgan se consideră ca, după încheierea “Zilelor Babelor”, ar urma alte nouă zile, “Zilele Moşilor”, ceva mai călduroase, între 10 şi 17 Martie.

 

Comments

comments

DISTRIBUIȚI