Pe 19 februarie, România sărbătorește Ziua Națională Constantin Brâncuși, data la care s-a născut marele sculptor român. În 2015, Parlamentul României a adoptat legea prin care se declară ziua Brâncuși drept sărbătoare națională.
Personalitate emblematică a culturii române, Brâncuși a avut o contribuție esențială la înnoirea viziunii plastice în sculptura contemporană universală.
Unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, Brâncuși este omagiat la nivel național printr-o serie de evenimente culturale în București și mai multe orașe din țară.
Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj (părinții Radu Nicolae și Maria Brâncuși). Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani, Gorj, apoi a continuat școala la Brădiceni, Gorj. A plecat de mai multe ori de acasă, de la vârste fragede, și a lucrat în mai multe ateliere de boiangerie (atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte), prăvălii și birturi. A lucrat ca ucenic în Craiova, acolo unde și-a descoperit îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale pe care le-a găsit în atelier. Mai târziu, s-a înscris la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După ce a urmat Școala de Arte din Craiova (1894 – 1898) a mers în București pentru a absolvi Școala de Belle-Arte (Universitatea Națională de Arte București – 1902).
În timpul studenției, a realizat mai multe lucrări, iar multe dintre ele fost premiate. În primul an de studenție, lucrarea „Bustul lui Vitellius” (1898) obține mențiunea onorabilă, lucrarea „Cap al lui Laocoon” (1900) obține medalia de bronz iar lucrarea „Studiu” (1901) obține medalia de argint.
Între anii 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, Brâncuși realizează „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz.
În anul 1903 a primit prima comandă pentru realizarea unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din București. Bustul a fost comandat de un consiliu format din fostul profesor al lui Brâncuși, Dimitrie Gerota, iar banii de pe urma acestuia urmau să îl ajute pe sculptor să plătească drumul până la Paris. Plata a fost împărțită în două tranșe. Prima jumătate i-a fost oferită înainte să înceapă lucrarea, iar a doua tranșă urma să îi fie oferită după ce termina bustul. Când lucrarea a fost prezentată în fața consiliului, au existat opinii contradictorii din partea mai multor persoane din consiliu despre caracteristicile fizice ale generalului. Înfuriat de comentariile consiliului, Brâncuși a părăsit sala de ședințe, fără să mai primească a doua tranșă de bani, sumă necesară plecării sale în Franța.
În acel moment, Brâncuși a decis să parcurgă drumul către Paris pe jos (anul 1904). În drumul spre Paris a făcut popasuri la Budapesta și Viena.
În 1905 s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris și a lucrat în atelierul de sculptură al lui Antonin Mercie.
În 1906 sunt expuse la Salonul de toamnă (Salon d’Automne din Paris) primele expoziții pariziene ale lui Brâncuși.
În 1907, trei opere ale sculptorului au fost prezentate în cadrul salonului Societății Naționale a Artelor Franceze. La vernisaj este prezent și Auguste Rodin (sculptor), care îl invită pe Brâncuși să îi devină ucenic, ofertă refuzată de român, care își motiva gestul prin faptul că „Nimic nu crește la umbra marilor copaci”.
În 1908, Brâncuși realizează prima versiune a „Muzei adormite”, sculptura unei fețe de femeie ale cărei trăsături sugerează un bloc de marmură nedefinit. În 1908, Brâncuși sculptează „Sărutul”, lucrarea în care figurile verticale a doi adolescenți îmbrățișați formează un volum cu linii simetrice.
În anul 1909, Brâncuși își inaugurează un atelier de creație, care avea să fie vizitat de mai mulți artiști ai vremii, printre care Amedeo Modigliani, Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Marcel Duchamp, Henri Matisse sau Erik Satie.
În 1912, Brâncuși își prezintă lucrarea „Măiastra”, o sculptură în marmură denumită după o pasăre fantastică din legendele populare românești. În 1914, sculptorul roman realizează lucrarea „Fiul risipitor” (sculptură în lemn).
În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a „Coloanei fără sfârşit”, definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, la Târgu Jiu. Ansamblul sculptural este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși.
Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu, emblemă a municipiului Târgu Jiu, este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii. Toate cele patru lucrări sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de până la 1.275 m. Ansamblul sculptural a fost inclus pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Printre operele remarcabile ale marelui sculptor se numără și „Mademoiselle Pogany” sau „Domnișoara Pogany”. A fost creată de Constantin Brâncuși în 1913 și clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național. Numele statuii (Pogany) provine de la Margit Pogany, tânăra pe care o cunoscuse în 1911 și care i-a fost model și iubită timp de câteva luni. Brâncuși a creat cinci versiuni ale Domnișoarei Pogany în decurs de 2 decenii. Ghipsul inițial datează din 1912, urmat de execuții din marmură și bronz în anii 1913, 1919, 1931 și 1933.
Constantin Brâncuşi a murit la 16 martie 1957 și a fost înmormântat la 19 martie, în cimitirul Montparnasse din Paris.
