Atât reclamantul cât şi pârâtul, dar şi intervenienţii pot participa în procesul civil personal sau prin intermediul unui reprezentant care îndeplineşte acte de procedură în numele şi în interesul celor amintiţi. Sunt însă situaţii în care legea impune prezenţa persoanală a părţilor în faţa instanţelor de judecată, de exemplu în cazul administrării interogatoriului persoanelor fizice sau în cazul cererilor de divorţ (cu anumite excepţii).

CINE POATE FI REPREZENTANT CONVENŢIONAL AL PĂRŢILOR ÎN PROCESUL CIVIL

Persoana fizica poate fi reprezentată în procesul civil convenţional de către avocat (preferabil), dar şi de o altă persoană care nu are această calitate, deci de mandatar neavocat. Pentru ipoteza însă în care mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, legea stabileşte că mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului (deci când se administrează probe), cât şi în etapa dezbaterilor.

Prin urmare, mandatarul neavocat poate să formuleze cereri în faţa instanţei, poate să propună probe, să îndeplinească alte acte de procedură în numele şi în interesul părţii pe care o reprezintă, însă nu are dreptul de a pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului.

De la această regulă, potrivit căreia mandatarul neavocat nu poate pune concluzii decât prin avocat, sunt exceptaţi licentiaţii în drept, care dacă sunt mandatari în pricinile soţului rudelor până la gradul al doilea inclusiv, pot pune concluzii în faţa oricăror instanţe, inclusiv în recurs.

FORMA ŞI LIMITELE MANDATULUI CONVENŢIONAL

În situaţia în care cererea de chemare în judecată sau întâmpinarea se fac prin reprezentant convenţional, trebuie ca, la cererea adresată instanţei, să se specifice aceasta şi să se ataşeze procura în original sau în copie legalizată.

Referitor la conţinutul mandatului judiciar, trebuie să fie o procură ad litem, adică o procură specială dată pentru reprezentarea în instanţă. În ceea ce priveşte limitele mandatului judiciar, acesta este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în faţa aceleiaşi instanţe, chiar dacă nu cuprinde nicio menţiune în această privinţă.

Mandatul judiciar nu este presupus dat pentru tot procesul, ci numai pentru o anumită etapă procesuală (instanţă), cea cu privire la care s-a dat mandatul.

În situaţia în care partea doreşte să renunţe la judecată, la dreptul dedus judecăţii, să încheie o tranzacţie, să achieseze la hotărârea pronunţată, deci să efectueze orice acte procedurale de dispoziţie, acestea nu se pot face prin reprezentant decât în baza unui mandat special, distinct de mandatul de reprezentare.

Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică, dată mandatarului neavocat se dovedeşte prin înscris autentic ori prin declaraţie verbală făcută în faţa instanţei şi consemnată în încheierea de şedinţă. Împuternicirea data unui avocat se dovedeşte cu împuternicirea avocaţială întocmită potrivit legilor de organizare şi de exercitare a acestei profesii.

Pentru exercitarea actelor procedurale de dispoziţie, nu este necesar ca avocatul să prezinte o procură autentică specială, fiind suficient menţiunea inserată în cuprinsul contractului de asistenţă juridică în acest sens. Facem precizarea că reprezentarea convenţională în faţa instanţelor de judecată prin mandatar neavocat este posibilă doar în cazul persoanelor fizice, persoanele juridice pot fi reprezentate doar prin consilier juridic sau prin avocat.

Avocat dr. Cristina Maria Leţu
Contact: 0722.598.700
e-mail: avcrisletu@yahoo.com

Comments

comments