Astăzi se împlinesc 107 ani de la nașterea părintelui Arsenie Boca. Părintele Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, in judetul Hunedoara, din parintii Iosif si Cristina, cu numele de botez Zian. Parintele Arsenie Boca a facut scoala primara, adica primele patru clase, in satul natal. Apoi a intrat la Liceul National Ortodox din Brad, ctitorie a Mitropolitului Andrei Saguna, absolvindu-l in 1929.

In aceasta perioada a fost caracterizat de catre colegul sau de banca, viitorul preot Petru Boldor ca fiind “exceptional de inzestrat, de o vointa extraordinara, cu o memorie formidabila si cu o putere de munca si tenacitate iesite din comun”. Folosindu-se de aceste daruri, Parintele a excelat la toate materiile, dar a fost si extrem de interiorizat si solitar, legandu-le pe toate de puterea lui Dumnezeu. Termina liceul ca sef de promotie si drept rasplata este lasat sa planteze un gorun in curtea scolii, copac ce poarta si astazi numele de “gorunul lui Zian”.

Viața părintelui Arsenie Boca

În septembrie 1935, conform documentelor arhivei Arhiepiscopiei Sibiu este hirotonit întru citet şi ipodiacon. Tot atunci este hirotonit diacon celib (cf. Părintelui Veniamin Tohaneanu). În 1939, merge la Muntele Athos unde stă trei luni. Experimentează viaţa duhovnicească de aici postind 40 de zile. Pe 3 mai 1940 are loc tunderea în monahism, când primeşte numele de Arsenie, iar pe 10 aprilie 1942, părintele este hirotonit preot şi numit stareţ al mănăstirii.

În 1944, acesta a plecat în Basarabia, la Chişinău, să înveţe pictura bisericească şi poleitul icoanelor. A revenit în ţară în primăvara anului 1945. În mai 1948 este arestat şi torturat de Securitate, fiind acuzat că e legionar, lucru pe care Părintele l-a negat, chiar dacă în 1947, cu sprijinul său, la Sâmbăta, s-a ţinut o consfatuire ce a dus la o unitate de luptă a tuturor forţelor anticomuniste din ţară.

Pe 25 noiembrie 1948 este mutat la mănăstirea Prislop de Mitropolitul Nicolae Bălan. Mănăstirea era într-o stare jalnică, fiind părăsită de ultimii trei vieţuitori călugari greco-catolici (În 1948 greco-catolicii au revenit la ortodoxie). Este numit stareţ al acestei mănăstiri. În 1950, Prislopul devine mănăstire de maici. Părintele Arsenie nu mai este stareţ, ci rămâne duhovnic al mănăstirii, iar stareţa este numită monahia Zamfira. În 1951, părintele este ridicat din nou de Securitate.

În 1952, acesta revine la Prislop, după ce a fost condamnat 9 luni (la Ocnele Mari şi la Canal). În anul 1959 se desfiinţează Mănăstirea Prislop, maicile sunt alungate, la fel şi Părintele Arsenie, căruia i se interzice să mai slujească. Clădirea este transformată într-un cămin de bătrâni până în 1976, când se redeschide mănăstirea.

În anul 1961, după o lungă pribegie prin Bucureşti este angajat ca pictor muncitor la Atelierele Patriarhiei de la Schitul Maicilor, participând la slujbe doar ca şi cântareţ. În 1968 este pensionat și începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care va osteni timp de 15 ani, realizând astfel “Capela Sixtină ” a Ortodoxiei româneşti. Între anii 1969 – 1989, acesta deţine un atelier de pictură şi chilie la proaspătul înfiinţat aşezământ mănăstiresc de la Sinaia.

Pe 28 noiembrie 1989, părintele încetează din viaţă la Sinaia. Este înmormântat la Prislop în 4 decembrie 1989. De atunci şi până azi, credincioşii se adună an de an în număr tot mai mare la mormântul Părintelui pentru parastas, rugăciune şi comuniune.

Minunile părintelui Arsenie Boca

Vindecări miraculoase. Există numeroase mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Arsenie Boca, în care fostul preot era prezentat ca un om care avea darul vindecării. De la bolnavi de cancer la orbi şi persoane suferinde de paralizie, „pacienţii” părintelui erau vindecaţi, potrivit relatărilor, prin puterea credinţei.

Copilul vindecat în curtea mănăstirii. O mărturie despre o altă minune atribuită lui Arsenie Boca a aparţinut preotului hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, şi el fost deţinut în închisorile regimului comunist. Acesta relata că în anii 1950, un sătean din Cinciş, Ionică Morar, a fost de faţă la o vindecare miraculoasă. „Când părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stăteau jos pe pajişte, lângă izvor, s-au ridicat în picioare să-i sărute mâna părintelui. Doar un copil a rămas jos. Unchiul copilului i-a zis părintelui să-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece acesta nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate”, a zis părintele şi a întins mâna copilului. Copilul a prins cu mâna un deget al părintelui şi s-a ridicat în picioare. De atunci nu a mai avut nimic şi a putut să meargă”, relata preotul, potrivit cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”.

Puterea vindecării, după moarte. Un alt preot, David Stoica, de la Mănăstirea Sadinca, relata că şi-a dat seama la Prislop de puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar şi după ce acesta murise.

Comments

comments