Argeșul coase… IE cu altiță

În 2017, lua ființă o secție de Țesut-Cusut, la sediul Școlii Populară de Arte și Meserii Pitești. Nu multă lume a dat șanse de reușită acestei încercări de a reînvia și promova acest vechi meșteșug românesc în oraș. Pentru că cine ar fi crezut că tinerii de azi mai sunt interesați să coasă ie ori să țeasă bete, pânză și stofă folosind războaie de țesut din vremurile bunicilor sau străbunicilor?

Dar, totuși, ideea conducerii școlii a fost îmbrățișată cu drag de multe doamne și domnișoare, nu neapărat doar din Pitești ci și din localitățile învecinate sau chiar din București… După ce a convins-o pe tanți Viorica de la Nucșoara, adică Viorica Olivotto, să susțină lecții de cusut și țesut și la Pitești, Elena Iagăr, directoarea școlii, a reușit să pună bazele unei șezători, unde a venit din ce în ce mai multă lume. Acum reunește un grup de femei din tot județul, care cos și țes costume tradiționale de Argeș și de Muscel. Așa au luat naștere și alte secții, în multe comune din județ, și au apărut și alți instructorii ce au preluat nu doar meșteșugul în sine ci și dorința de a-l duce mai departe și a învăța copiii.

Printre cele care au învățat de la tanti Viorica și și-a cultivat pasiunea se numără și Flory Buia. Acum este meșter popular agreat să participe la târgurile și atelierele organizate de Muzeul Satului din București.

Din pasiune pentru arta si cultura este păstrătoare de tradiții a meșteșugului țesut cusut perpetuând acest meșteșug copiilor din comuna Bogați, județul Argeș, in atelierul din cadrul Scolii Populare de Arte si Meserii Pitești, secția externa meșteșug cusut țesut Bogați,  unde a reușit să adune o mulțime de copii  dornici să coasă IE cu ALTIȚĂ, altița fiind porțiunea ornamentată prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor.

Flory Buia participa activ la târgurile tradiționale organizate în țară, fiind invitata permanent sa susțină ateliere de țesut cusut cu copii si adulți in cadrul mai multor muzee din București și țara, cât și evenimente private.

Pasiunea pentru cusut și țesut a dobândit-o de la bunica și mama sa din copilărie, încă de la vârsta de 6 ani își meșterea fel de fel de lucrușoare pentru păpuși. La 12 ani, la indemnul bunicii sale, cosea produse de arta decorativa (fete de mese, ștergare) pentru lada de zestre, iar la vârsta de 14 ani își meșterea hăinuțe pentru garderoba proprie folosind fel de fel de tehnici vechi de brodat, croșetat și tricotat învățate pana la acea vârsta.

În afară de lucrul în sine, Flory face și o muncă asiduă de recuperare a costumelor veci din lăzile de zestre argeșene și de descifrare a modelelor și semnificațiilor semnelor cusute pe costumele populare.

„Ansamblul femeiesc din Muscel face parte din tipul de costum cu fota, țesătură în forma dreptunghiulară, înfășurată în jurul șoldurilor și cămașă încrețită la gat. El se compune din cămașă, fota, brâu, bete, ștergar sau marama, ilic, podoabe, la care se adaugă piesele purtate în timpul iernii : ciorapi de lână, încălțăminte, cojoace.” spune ea.
„O caracteristică portului muscelean este cusătură în punct”bătrânesc ” sau „rumânesc”, care se realizează prin îmbinarea mai multor tighele. Se lucrează numai cu o singură culoare, în scară, cu firul lăsat larg, buclat , dând impresia unui punct bătut în relief”.
Foto: Port popular de colecție / Georgiana Stoica / Georgiana Onoiu. Din lăzile de zestre ale bogătenilor (comuna Bogați județul Argeș). 
„Și de ce tanti Stanca ( Alexe Stanca dec 1991) nu a lăsat firul buclat și l-a lăsat așa simplu astfel încât cusătură a ieșit ca o danteluță numai dânsa știe, noi știm că ne-a lăsat prin cămășile cu altițe cusute de ea, identitatea culturală a bogătenilor” a scris Flory la descrierea minunatului costum recuperat.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.