Poliţistul braşovean Marian Godina, de la Biroul Rutier, a ajuns vedetă naţională. În primul rând, datorită scrierilor sale umoristice despre munca sa de zi cu zi.

 

În al doilea rând, ca urmare faptului că talentul său de povestitor şi poveştile cu care îşi delecta prietenii de pe Facebook nu au fost gustate prea tare de şefii săi de la IPJ BRaşov, care l-au somat să îşi închidă pagina, pe motiv că aduce atingere imaginii instituţiei, ceea ce a creat o întreagă mişcare socială.

Aceştia au cedat însă în faţa „revoluţiei” fanilor poliţistului scriitor. Marian Godina a primi permisiunea să îşi redeschidă pagina şi postează în continuare. „Vă mulțumesc din suflet tuturor celor ce m-ați susținut, v-am urmărit tot timpul si am fost profund emoționat de mesajele dumneavoastră. Precizez că nu am fost sancționat în niciun fel şi nici nu fac obiectul vreunei cercetări administrative. Și ca să închei în registrul obișnuit…ANDIAMO!!!”, a scris el în urmă cu puţin timp pe pagina de FB.

Contul său a depăşit deja 20.000 de urmăritori şi popularizatea căpătată în ultimele zile fac ca numărul acestora să crească exponenţial de la o oră la alta. Cu toţii sunt intersaţi să citească noi povestiri, redate cu mare talent şi umor cât cuprinde.
 
Una dintre poveştile cele mai gustate implică un şofer român venit din Italia, care s-a făcut că a uitat dulcele grai, aşa că Godina s-a văzut nevoit să improvizeze. Nici cazul unui „colonel” prins băut la volan, care se jura că nu el, ci câinele, a condus maşina, nu e mai puţin amuzantă. 

O nouă poveste scrisă de Godina după ce l-a oprit în trafic pe „Nea Arghir, italianul… din Vaslui”

„Semaforul s-a facut roşu. Maşina cu numere de Italia, din fața mea, nu a oprit…i-a tot dat. I-am dat si eu, iar dupa intersecție l-am oprit pe şoferul grabit.

– Bună ziua ! Vă rog sa imi prezentati documentele dumneavoastră !

– Oooo….Dio, Dio…como entrato en esta țara…noma docomente, docomente, docomente!

Parlesc cateva limbi dar italiana chiar nu o bunghesc.

Avand actele in mână, am văzut că pe italian il chema Arghire si era din…nu vă mai zic de unde era. Şi după cum vă spuneam, Arghire din Vaslui venea de la el din Italia si pesemne că uitase regulile de circulație în acelaşi ritm cu care uitase si limba maternă. Devenise alt om, era acum Vasile „după o lună in Italia”.

– Permisul de conducere vi se va reține treizeci de zile pentru că ați trecut pe roşu.

Fraza asta i-a reactivat acea parte a creierului în care stătea uitat frumosul grai moldovenesc.

– Hai bre şefule, da ş-am făcut?

– Ați intrat in intersecție pe roşu.

– Du-ti domnii d-aci…da şe? Eu îs chior? Io sun la tieleviziuni…sun la il comandante…da chiar iți bați joc? Pentru ce să imi iei tu mia permisul?

– V-am explicat că ați trecut pe roşu iar pentru asa se reține permisul, de ce nu ințelegeți?

– Oo Dio…da normal ca nu ințeleg, fă-mă să ințeleg sau acum ma duc la il comandante.

– No bine. Vă explic astfel incât sa ințelegeți. Vă rog sa fiți atent: como entrato en esta țara se aplica el codo rutiero romano care spune ca trebuiato sa casco el ochii la il semafore si sa opreşte dacă il e necesaro. Pero che dumnevostra trecuto pe rosso, permiso e suspendato una luna. Şi dacă esto nemulțumito, nu va duceti la il comandante ci la il giudecatore. Claro sau tu necesita mai multo explicaționi?

‘Nea Arghire a băgat nervos in viteză si a demarat in trombă, abandonându-şi docomentele. Am apucat să aud doar cum i-a spus consoartei care era in dreapta lui:
Andiamo, Maricico!”.

Politistul Godina şi Colonelul din Kazahstan

Într-o altă postare, Marian povesteşte despre „colonelul din Kazahstan“, un şofer turmentat depistat de agentul de poliţie în trafic.

„(…) Omul nu a vrut să sufle in etilotest. Nu a vrut nici să îi fie recoltat sînge. Susţinea că e colonel în armata din Kazahstan şi că nu stă de vorbă cu un amărît de agent de polţtie.

I-am dat o foaie de hîrtie pe care urma să îşi scrie declaraţia. Cu chiu cu vai, scria cîte un cuvînt. La un moment s-a oprit şi m-a întrebat de ce îi fac asta.

 ・    Pentru că refuzaţi să suflaţi în etilotest şi nu doriţi nici să vă fie recoltate probe de sînge.

 ・    Păi de ce să suflu, dacă nu eu am condus?

-Dar cine a condus? “, l-am intrebat, anticipînd răspunsul lui.

・    Cîinele !, a răspuns răspicat, arătînd cu degetul spre vinovat care stătea în şezut cuminte şi care părea că îşi revenise din starea de euforie.

I-am zis că e propria-i declaraţie aşa că poate scrie cum crede de cuviinţă. Omul a scris că el era în dreapta, iar maşina era condusă de cîine. L-am rugat să ia loc pe o băncuţă şi să aştepte pînă termin cu actele.

S-a aşezat lîngă cîine şi a început să îl mîngîie şi să îl pupe. M-a intrebat dacă pleacă acasă după ce termin. Văzînd strînsa legătuă între cîine şi om, i-am spus că el va putea pleca imediat ce termin, însă despre cîine… s-ar putea să fie reţinut.

Se pare că atinsesem un punct foarte sensibil. În timp ce scriam auzeam ce îi spunea cîinelui, pe care îl mîngîia mai cu foc:

“Ce ţi-am făcut, mă? Te-am băgat în căcat…nu pot să cred ce am făcut…tu eşti fratele meu..nu pot să îţi fac aşa ceva..”

La un momentdat, s-a ridicat în picioare şi a strigat : ” NU! Nu pot să îi fac aşa ceva, ăsta e fratele meu ! Nu pot ! Recunosc ! Eu am condus. Scriu şi să recunosc ! “.

 Am răsuflat uşurat, gîndindu-mă că nu va mai trebui să probez că el a condus, ci nu cîinele. Ar fi fost foarte greu…:))

 Am ajuns acasă la 11 în loc să ajung la 7, dar m-am gîndit că oricum îmi iau salariul din banii cetăţenilor ce posteaza pe internet tot felul de aberaţii împotriva poliţiştilor, avînd falsa impresie că sîntem plătiţi din banii lor.

Apropo, alea patru ore în plus aţi uitat să mi le plătiţi. Peste vreo 2 ani, eram de serviciu în Piaţa Sfatului, la Romanian Music Awards. Nişte persoane au venit la mine şi mi-au spus că pe trotuar e căzut un bărbat. M-am dus acolo şi am recunoscut imediat cîinele cel mare, alb, credincios. Îşi păzea stăpînul care şedea întins, îmbrăţişînd un bidon de bere. Colonelul din Kazahstan era căzut…pe front.

Comments

comments