Alegătoarea de lângă pubele

VOTURILE DE LA MARGINEA SOCIETĂŢII La alegerile locale de duminică, în atenţia reflectoarelor şi a blitzurilor au fost, în procent covârşitor, candidaţii şi politicienii. „Universul Argeşean” a ales să culeagă impresiile votanţilor de la marginea societăţii, oameni pe care nu îi bagă nimeni în seamă, inclusiv căutătorii de… gunoaie. La umbra salvatoare a unei sălcii, un bebeluş ce nu pare să aibă mai mult de şase luni doarme relaxat într-un cărucior. La câţiva paşi de el, pe o bucată zdravănă de carton ce ţine loc de păturică, fratele său, un băieţel blond la vreo şapte ani, îşi face de lucru cu mai multe jucării. Puţin mai încolo, la nici 10 metri, părinţii lor sunt la muncă.
E duminică, ziua alegerilor locale, iar cei doi părinţi lucrează de zor, deşi afară e o arşiţă demnă de jungla africană. Locul de muncă? Mai multe pubele amplasate aproape de calea ferată din cartierul Tudor Vladimirescu.
Dacă tatăl nu are chef de vorbă, fiind preocupat să strângă nişte cutii de carton proaspăt „sosite” (a se citi…aruncate), mama, în schimb, are chef de vorbă. O cheamă Radu Vasilica şi a venit la „job” cu o parte din familie (are în total şapte copii). Ne spune că este dintr-o comună de lângă Piteşti, dar refuză să-i spună numele. Nu vrea să o afle tot satul că umblă prin gunoaie. Ştie că sunt alegeri, ba chiar a şi votat dis-de-dimineaţă.
„Am fost la vot pe la 8, şi la 9 eram în rată spre Piteşti. Venim aici de câteva ori pe săptămână şi strângem cutii, fier, cupru şi sticle din gunoaie. Nu avem ce să facem, ne-au tăiat ajutoarele sociale, stăm într-o cocioabă. Am votat pentru că vreau să ne fie mai bine, să nu mai fure ăştia aşa de mult. Mai vreau să ne ieftinească mâncarea, că e belea cu preţurile la haleală. Dau 35 de lei pe cutia de lapte praf pentru ăla mic, iar din gunoaiele strânse cu greu facem 30 de lei într-o zi. Acum îi dau lapte praf, că nu vreau să-mi mai moară copiii. Le-am dat apă cu zahăr la doi copii ai mei, au făcut dizenterie şi amândoi au murit. Aş vrea ca alegerile astea să aducă lucruri bune la noi în comună, să ne dea alocaţii mai mari la noi, ăştia cu copii mulţi, că e tare greu să ne descurcăm. Era bine acu’ vreo câţiva ani, când am fost la cerşit în Austria. Într-o lună am făcut şi 1.800 de euro.”
E timpul să o lăsăm pe doamna Vasilica să caute prin gunoaie (avea deja o „zestre” de câteva cutii, la ora prânzului) şi să ne continuăm periplul printre alegătorii nebăgaţi de nimeni în seamă.

„Era perfect dacă aveam regalitate”

Şi la Autogara Sud, canicula Sahariană a rărit drastic numărul călătorilor. Câţiva au găsit nişte oaze cu umbră lângă o clădire, în timp ce vreo 4-5 au ales să stea direct în soare, pe nişte bănci încinse aflate lângă ratele care vin şi pleacă.
Printre călătorii bătuţi de soare este şi domnul Constantin Vişan. Este din Piteşti, dar acum merge la ţară (Tufeni de Olt), unde are o mică gospodărie. Mai are de aşteptat mai bine de o jumătate de oră până îi vine rata. A votat deja, iar ofurile sale nu sunt deloc puţine: „Aş vrea ca viitorii aleşi să nu mai facă atâtea prostii, să fie mult mai corecţi şi cinstiţi cu noi, să nu ne mai mintă şi să nu râdă de problemele noastre, precum preşedintele Băsescu. Aş vrea să avem toate drumurile asfaltate şi să nu mai cheltuie milioane de euro pe prostii, precum parcuri la ţară. Ar trebui ca la toate instituţiile astea din judeţe să nu mai pună membri de partid, ci profesionişti, oameni pregătiţi ca la carte pentru acele domenii. Nu mai am deloc încredere în politicieni. Eu cred că, dacă regele Mihai revenea la putere în 1990 şi aveam din nou regalitate, era perfect”.

„Să fie mâncarea mai ieftină”

Surpriză mare la secţia de votare nr. 5 din Ştefăneşti, acolo unde e coadă la urne. Printre cei care au venit să îşi exercite dreptul de a alege este şi Radu Tudorică (53 de ani), care a venit împreună cu fiica şi o nepoată. Social, situaţia sa este una tristă. Are pensie de handicap de doar 350 de lei pe lună, în condiţiile în care stă cu trei membri ai familiei într-o cameră cu chirie şi mai bine de o treime din pensie se duce pe întreţinere şi chirie. Şi ca şi cum problemele nu ar fi suficiente, la secţia de votare i se spune că este arondat în altă parte şi că trebuie să meargă prin căldură, preţ de vreo 20 de minute, până la secţia corectă.
Fără să se supere, îşi reia drumul la vot. Nu şi-a pierdut speranţa în mai bine şi ne spune că de la aleşi vrea: „Să facă mâncarea mai ieftină şi să mărească pensiile şi salariile, să aibă mai multă grijă de noi, ăştia cu handicap. Toţi ăştia pe care îi votează oamenii ar trebuie să facă mai multe pentru popor, să nu se mai gândească numai să le fie bine la ai lor”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.