![](https://www.universulargesean.ro/wp-content/uploads/2026/11/886x304pxBlack-Friday-Banner_Universul-Argesean.jpg")
INEDIT! La începutul anilor ’60, Nicolae Ceauşescu cerea Direcţiei Generale a Drumurilor să găsească o soluţie de fluidizare a traficului, dar şi mărirea vitezei de deplasare pe DN 7, între Piteşti şi Bucureşti. Studiul tehnico-economic realizat în 1966 arăta că se impune construcţia unui nou drum între Bucureşti şi Piteşti, oricare altă soluţie prelungind lungimea călătoriei cu 25 de km. Deşi Daciile din anii ’70 nu puteau să ajungă la asemenea viteze, Ceauşescu a dorit ca A1 să poată face faţă unor viteze de bază foarte mari pentru acea perioadă, de 140 km/h.
În urmă cu 48 de ani, Autostrada Piteşti – Bucureşti a fost proiectată pentru o viteză de bază de…140 km/h
Conform raportului IPTANA, în anul 1967, pe 4 februarie, a început construcţia primei autostrăzi din România: Bucureşti – Piteşti, dată în folosinţă în anul 1973.
Data începerii lucrărilor coincide cu un studiu realizat, în perioada 1967 – 1969, de Institutul de Proiectări în Transporturi (IPTANA), studiu dedicat construirii în perspectivă a unei reţele de autostrăzi. România ar fi trebuit să aibă în prezent circa 3.200 de kilometri de autostradă, în loc de numai 314 kilometri, dacă ar fi aplicat proiectele elaborate de singurul institut de profil de la acea vreme.
Traseul Autostrăzii nu trebuia să traverseze nicio localitate şi să aibă aliniamente lungi, care produc monotonie şi facilitează „somnolenţă” la volan
Conform studiului IPTANA, „Noul drum naţional Bucureşti – Piteşti”, care, în urma propunerii proiectanţilor, a fost conceput cu toate caracteristicile şi rezolvările necesare pentru o Autostradă.
După cum precizau specialiştii de la IPTANA la vremea respectivă, traseul noii artere rutiere a fost stabilit de către proiectanţi astfel încât acesta să se situeze pe direcţia cea mai scurtă între cele două oraşe, fără a traversa nicio localitate şi fără aliniamente lungi care produc monotonie şi facilitează fenomenul de „somnolenţă” la volan, iar noaptea jenează circulaţia din sens contrar, producând „orbirea” conducătorilor auto.
Interesant este şi faptul că, pentru realizarea A1, s-au folosit nu mai puţin de 445.000 de tone de asfalt. Mai trebuie spus că în perioada 1972-1973, cei de la IPTANA au făcut şi mai multe studii privind o potenţială autostradă între Piteşti şi Sibiu.
Nu stiu cine a scris articolul, probabil VeMe, insă, foarte ușor se vede lipsa de experientă in documentare. Să nu uitam ca in anii ’67-’70, incă veneau turisti din Europa Centrală si chiar din Vest care nu aveau Dacii… Deci, concluzia pripită că a fost proiectată degeaba pentru viteze de 140 km/h, este absurdă. Faptul că s-au făcut 106 km in acei ani, cu utilaje românești, tehnicieni si muncitori autohtoni, după mine, a fost o realizare. După ‘ 90, in 30 de ani, câți km s-au construit ? Aud ? Și cu ce costuri ? Aud iar ? Nici măcar rușinea care le-a provocat-o omul de afaceri(avocat sau jurist, de fapt), prin construirea unui metru de autostradă, nu a mișcat vreun neuron „patriotic” a șlethei politice care suge țara tot de atâtia ani(30).
Intrebare: de ce s-a oprit autostrada la Pitesti si nu s-a mai continuat, desi chiar si la acea data avantajele unei autostrazi erau evidente? In schimb s-a facut Transfagarasanul, cel putin la acea data , o lucrare inutila din punct de vedere economic. Stie cineva?