Subiectul I la Evaluarea Naţională – poezia „Rânduri pentru Anul Nou“, de Ion Minulescu



Proba scrisă de la limba română de la Evaluare Naţională 2014 a început la ora 9.00, moment în care s-au deschis plicurile sigilate care conţin varianta de subiecte multiplicată, în fiecare sală în care se susţine examenul.

La primul subiect, elevii au primit un text la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou“, de Ion Minulescu, pe baza căruia au de rezolvat mai multe cerinţe care vizau cunoştinţele de vocabular şi teorie literară: sinonime pentru trei cuvinte, explicarea unei virgule, precizarea măsurii primelor două versuri ale poeziei, numirea a două trăsături ale genului liric şi explicarea titlului.

Subiectul 2: Comentarea unui articol de ziar – „Empatia, o abilitate dobândită prin lectură“: Empatia, o abilitate dobândită prin lectură

Cărţile de ficţiune pe care le citim ne ajută să empatizăm cu cei din jur şi să ne adaptăm mai uşor la diverse situaţii de viaţă, arată cele mai recente studii psihologice.
În urma unei cercetări realizate de Universitatea York pe copii cu vârste cuprinse între 4 şi 6 ani, psihologii au observat că aceia care au fost expuşi mai mult timp la literatură pentru copii decât la desene animate televizate au o mai mare capacitate de empatie, anunţă Huffington Post. Implicarea în poveştile fictive din cărţi aduce informaţii noi despre viaţa socială, iar acest lucru este extrem de benefic în rândul copiilor, fiindcă le arată versiuni ale lumii din afara universului propriu. Totodată, studiul relevă că volumele de ficţiune îl ajută pe cititor să se adapteze la viaţa socială mai mult decât o fac lucrările non-ficţionale. Înţelegerea personajelor dintr-o naraţiune fictivă este, astfel, echivalentul cunoaşterii a diferitelor tipuri umane din viaţa reală. Atunci când sunt scrise bine, romanele constituie în sine poveşti despre viaţă, care îl ncurajează pe cititor să înţeleagă mai bine profunzimea experienţei umane. Alte romane au ca scop să ne orienteze atenţia şi empatia către un singur personaj. Charles Dickens este un exemplu în acest sens, datorită volumelor sale sentimentale, în care protagoniştii înving mereu răul, dar în care există şi câte un nefericit care îndură asprimea societăţii. Poveştile cu adevărat puternice îl fac pe cititor să zăbovească puţin asupra lucrurilor pe care noi, oamenii, le creăm în comparaţie cu cele pe care le distrugem în această viaţă.

Imaginaţie şi realism

În plus, lecturile ne ajută să ne îmbogăţim imaginaţia şi ne sporesc sensibilitatea faţă de realităţi crude precum sclavagismul şi sărăcia. „Don Quijote“ al lui Cervantes a impulsionat nenumărate repovestiri care pun faţă în faţă idealismul romantic şi cinismul, „Mizerabilii“ lui Victor Hugo descriu capacitatea umană de transformare comparativ cu o interpretare dură, rigidă a legii, iar mulţi dintre scriitorii ruşi – Dostoievski, Tolstoi etc. – au explorat în lucrările sale concepte filosofice şi teologice complexe. (Empatia, o abilitate dobândită prin lectură, de Corina Zorzor, material jurnalistic publicat în ziarul „Adevărul“).

Subiectul 3. La ultimul punctul, elevii au avut de redactat o naraţiune de 80-150 de cuvinte în care să povestească o întâmplare petrecută în timpul unui eveniment organizat la şcoală în cadrul căruia au întâlnit un scriitor postmodern.

Subiectul 1.

Rânduri pentru Anul nou – Ion Minulescu

Bine-ai venit, An nou!…
Bine-ai venit…
De când te-aştept aproape-am şi albit…
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară…
Nu te grăbi să-mi intri pe furiş,
C-abia sosişi…
Noroc că te-aşteptam deştept
Să te previu la timp, să fii atent,
Şi-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept…
Şi nu uita
Să-ţi laşi ciubotele afară,

Aşa te vreau!…
Te vreau la trup curat… neprihănit…
Şi tot aşa la suflet şi la minte –
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginţi
Şi-un blid de linte!…

Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă,
Poftim la masă…
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul şi din pâinea mea,
Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi
Povestea Coliviei cu sticleţi…
Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti
Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi,
Te rog – de pe parchete si sofa –
Să-mi schimbi covoarele de Buhara,
Şi-n locul lor tu să-mi întinzi
Numai velinţe olteneşti.
Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,
Podoabele mândriei strămoşeşti…
Iar pe măsuţele pătrate,
În locul florilor de crin, fanate,
Să-mi pui în strachine de lut
Crăiţe sângerii culese
În cinstea viitoarei florărese
Care, probabil, nici nu s-a născut!…

An nou…
Ai auzit ce-ţi cer?…
Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!…
Iar eu, un biet român ursit
Să fiu scuipat şi pălmuit,
Deşi n-am casă cu calorifer,
Te-adăpostesc de viscol şi de ger
Şi te cinstesc aşa cum se cuvine
Să fiu cinstit şi eu – măcar de tine!…
Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat –
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decât noi!…
Te-ntâmpin numai cu atât –
Ce mi-a rămas –
Un "Ah" în gât,
Şi-un gest cu care te primesc
Ca pe-un "Specific românesc"!…

An nou!…
Fii nou de sus şi până jos!…
Copil al nimănui şi-al tuturor,
Copil din flori,

Copil gălăgios…

Desfăşură-te-ncet de pe mosor…
Încet… cât mai încet… şi liniştit…
Şi fii atent ca nu care cumva
Să ţi se rupă firu-n casa mea!…
Bine-ai venit, An nou…
Bine-ai venit!…