Fiica lui Ion şi a Mariei Şuţa, Elisabeta Rizea s-a născut la 28 iunie 1912 în comuna Domneşti, judeţul Argeş. Trece la cele veșnice la 6 octombrie 2003.
Fostul suveran a vizitat-o, în mod special, în 2001. Regele Mihai a sosit în mica localitate argeşeană într-o sâmbătă, la orele prânzului, conducând chiar el un automobil Mercedes, în fruntea coloanei formată din membri ai Casei Regale, agenţi SPP şi poliţişti.
El a fost întâmpinat în faţa casei de trei bătrâne îmbrăcate în costume populare, printre care şi Elisabeta Rizea, precum şi de alţi câţiva săteni. „Să trăiţi Majestate, să mai veniţi”, i-a spus Regelui Mihai luptătoarea anticomunistă, pe atunci în vârstă de 89 de ani.
Vizita a durat o oră şi jumătate şi s-a încheiat cu promisiunea că se vor reîntâlni. De la volanul automobilului, fostul suveran a putut auzi din nou un „Trăiască regele!„, cântat de cele trei femei în costume populare.
Torturată, pentru a-şi trăda soţul şi pe partenerii lui, Elisabeta Rizea a rămas cu sechele toată viaţa. După 1989 fostul suveran al României a ajutat-o, plătindu-i o operaţie la picioare.
Eroina a luptat împotriva comunismului şi în momentul înființării Grupului de rezistență din Nucșoara condus de Toma Arnăuţoiu, nu a ezitat să-i ajute împreună cu soţul ei, Gheorghe Rizea, cu alimente şi îmbrăcăminte.
A fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria ei din Nucşoara a fost botezată de comunişti „casă de bandiţi”. Elisabeta Rizea le-a adus acestora vreme de patru ani pe ascuns şi în condiţii grele, bani şi mâncare pentru a rezista în sălbăticie şi pentru a nu fi prinşi de comunişti.
Pe 18 iunie 1949, Elisabeta Rizea a fost prinsă, dusă la primăria din localitate și bătută de securiști. A stat nemâncată în subsolul unei case timp de patru zile. Gheorghe Rizea a reuşit să se ascundă câteva luni de zile înainte de a fi arestat, anchetat şi condamnat la 15 ani de muncă silnică.
Elisabeta Rizea a fost arestată prima dată pe 20 noiembrie 1950, anchetată şi condamnată în 1951 de Tribunalul Militar Bucureşti la 6 ani de detenţie. La eliberarea din închisoare, la 6 iunie 1956, deşi era urmărită de Securitate, Elisabeta Rizea a început din nou să îi ajute pe cei din grupul de rezistenţă transmiţând mesaje, ducând-le alimente şi îmbrăcăminte.
A fost arestată pentru a doua oară în 1958, după prinderea fraţilor Arnăuţoiu, anchetată de Securitate şi condamnată de Tribunalul Militar la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii. Şi-a regăsit soţul şi cele două fiice când a fost eliberată din închisoare la 29 iulie 1964, prin decret de graţiere.
