
„Cele mai multe clase de acest gen, simultan, le avem la structurile şcolilor principale din mediul rural, cele mai multe fiind în nordul judeţului. Este vorba în primul rând de zonele cu puţini copii, mai ales în comunele de la munte, unde, din cauza distanţelor mari faţă de şcoala din centru, nu se poate organiza transport. Şi acolo unde sunt atât de puţini copii încât nu s-a găsit altă soluţie. Majoritatea claselor simultane vor grupa elevi de la pregătitoare până la clasa a treia, fără cei de a patra. Anul acesta, ne interzice metodologia. Numărul copiilor dintr-o clasă pleacă de la 12, dar poate ajunge şi la 20 de copii de ani diferiţi. Tipul acesta de clase sunt greu de realizat şi condus, este adevărat, mai ales pentru învăţător. Singurul lor avantaj, pentru elevi, este că îi învaţă, cam forţat e adevărat, să lucreze independent, deoarece învăţătorul nu mai poate lucra frontal, cu toţi odată. Trebuie să le dea unora de lucrat singuri, ca să poată să se ocupe de alţii, iar apoi să se întoarcă la primii. E greu, dar nu avem ce face!”, ne-a declarat Gheorghiţă Staicu, inspector de specialitate pentru învăţământul primar la Inspectoratul Şcolar Argeş
„E vai de noi când avem asemenea clase. Dar dacă nu mai sunt copii în sat… De ani de zile ne luptăm cu aşa ceva. E greu şi pentru noi, învăţătorii, e greu şi pentru copii. Unul are nevoie de ceva, altul vrea să îl ajuţi unde nu a înţeles, explici pentru fiecare în parte, ai câte patru lecţii diferite într-o oră! Dar noi suntem doar câte unul la catedră. Unde să ne împărţim mai repede, pe cine să ajutăm mai întâi?”, se întreabă Anca Popescu, învăţătoare la o astfel de clasă la o şcoală din comuna Dârmăneşti.