La data de 3 decembrie 1991 a încetat din viaţă Petre Ţuţea, filosof înzestrat cu talentul oralităţii. Adulat în anii ’90, azi e pretutindeni pe Facebook cu citatele sale celebre şi cu fesul de noapte pe cap.

Petre Țuțea s-a născut în 6 octombrie 1902 în comuna Boteni. Urmează liceul la Câmpulung Muscel, şi la Cluj. Tot la Cluj face şi Facultatea de Drept, unde îşi ia titlul de doctor în ştiinţe juridice.
După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniţă trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava şi Ocnele Mari. După gratii ţine adevărate predici cu paralele între între Platon şi Hristos, între păgânism şi creştinism.

“Într-una din zilele ce despart Crăciunul de anul nou 1950-1951, ușa camerei se deschide și gardianul citi numele meu de pe o hârtie: Îți faci bagajul și pleci! […]
Am fost îmbarcat la gară într-o dubă și astfel plecam într-o destinație necunoscută. Am ajuns în gara Aiud unde au fost îmbarcați o mulțime de deținuți toți cu pedepsele expirate: Vasile Hanu din Alba Iulia, șeful județului Alba Iulia în 1940; Pichi Straja – fost șef al județului Brăila în 1940; […] Mateiaș Virgil – fost șef al județului Făgăraș în aceeași perioadă scurtă de 4 luni cât a durat regimul național-legionar; Tache Funda – fost secretar, inginer de calitate superioară și un ”oarecare necunoscut […]
Destinația noastră a fost Ocnele Mari. Eram cu toții cu pedepsele expirate sau pur și simplu necondamnați”.
Petre Ţuţea.

Ţuţea a fost eliberat din închisoare în 1964, cu sănătatea şubrezită. Cu greu şi-a găsit o garsonieră la etajul opt al unui bloc de lângă parcul Cişmigiu, din Bucureşti. În parc practica un tip de activitate didactică precum vechii filozofi greci: se plimba cu tinerii pe alei, învăţându-i diferenţa dintre lumina soarelui în amurg şi la răsărit, între prostie şi spirit, între necredinţă şi credinţă.
Ţuţea moare la 3 decembrie 1991, dimineaţa. Avea 89 de ani.

”Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa…”
Petre Ţuţea

“Trei ore am vorbit atunci, în curtea închisorii, de Platon şi de Cristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieţi ce-aţi vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drăghici să spună că sunt solidar cu dumneavoastră. – Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, cĂ nu suntem solidari unii cu alţii… (…)  – Eu am fost Petre Ţuţea”

“Ca să scap de obsesia trecutului dramatic, contorsionat, dezgustător pe anumite laturi, nu-i aşa, şi neomenesc — mă situez în principiul actualităţii. V-am spus: nu fac biografie, nici autobiografie, trăiesc principiul actualităţii permanente… Eu am fost Petre Ţuţea”.

“Am avut şi discipoli… Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sunt un om vorbăreţ. Toată suferinţa mea se datoreşte poftei mele de a vorbi fără restricţii…”.

Comments

comments

DISTRIBUIȚI