Solstiţiul de iarnă este unul dintre cele patru mari momente astronomice ale anului. Solstiţiul de iarnă reprezintă ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă. Ca în fiecare an, acesta are loc pe 21 decembrie.
Astfel, pe 21 decembrie se va înregistra cea mai scurtă zi din an – 8 ore şi 50 minute, iar durata nopţii va avea o valoare maximă, de 15 ore şi 10 minute. În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc invers, iar momentul respectiv marchează începutul verii astronomice.
Din 21 decembrie, timp de trei luni, până la echinocțiul de primăvară, durata de lumină începe să crească treptat până ce va deveni egală cu noaptea.
Obiceiuri și tradiții
Obiceiurile din preajma solstițiului de iarnă sunt variate. De exemplu, dacă aduci în casă o creangă pe care o arzi în noaptea de Crăciun, vei avea noroc tot anul.
În trecut, oamenii credeau că noaptea solstiţiului de iarnă este una magică. Cu această ocazie, înaintaşii noştri se urcau pe munte cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul soarelui, spuneau rugăciuni după care încingeau adevărate petreceri în jurul focului.
Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiţă dădea naştere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. Romanii îi sărbătoreau în această zi pe Saturn, zeul recoltelor, şi pe Mithras, zeul împrumutat din Orient al luminii.
Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea Soarelui (solstiţiu) a fost găsită în Antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an.
Solstiţiului îi sunt dedicate sute de structuri megalitice în toată Europa, în cele două Americi, Asia şi Orientul Mijlociu. Chiar şi popoarele care respectau calendarul lunar marcau într-un fel sau altul cele două solstiţii.
