Ziua Crucii sau Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită de creștinii ortodocși în data de 14 septembrie. Sărbătoarea este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și este o zi de post negru. Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche dintre sărbătorile creştine, este singura cu post aspru şi rugăciune ce apare atât în calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cât şi în cel latin pe 14 septembrie.
Ziua Crucii este considerată data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei. Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.
Tradiții și superstiții
Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăguna, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.
Nu este bine ca, de Inaltarea Sfintei Cruci, sa se manance usturoi, nuci, prune si peste. Este recomandat sa se tina post negru, aspru, pentru vindecarea sufletului si a trupului. Se mai spune ca nu trebuie sa faci alte munci, cu exceptia culesului strugurilor, al nucilor si al ramurilor de alun din padure. De asemenea, nu este bine sa omori serpii sau ganganiile, pentru ca vei fi pedepsit.
Se mai crede ca, pentru a avea noroc tot anul, trebuie sa sfintesti niste monede si sa le pastrezi in portofel, alaturi de o cruciulita. In acest mod vei avea parte de belsug si spor in munca.
Oamenii merg la biserică şi dau de pomană ulcele noi, pline cu apă curată, miere sau mied, împodobite cu fir roşu, acoperite cu un colăcel/covrig şi o lumânare.
