La 1861, sub Cuza Vodă, „se pun bazele serviciului circulație, pentru care se afectează 5 comisari…”, scrie Eugen Bianu în Ordinea Obștească, apărută în 1938.
Apoi, la 11 octombrie 1913, a fost adoptat primul cod rutier, sub forma unor „Decrete relative la aprobare de plan și Regulamentul pentru circulația automobilelor”. La acea vreme, legea prevedea sancțiuni pentru întrecerile birjarilor, pentru depășirea vitezei calculată cu trapul calului sau chiar închisoare pentru alcool.
Permise de conducere nu existau, dar te numeai birjar numai după ce împlineai 21 de ani. Pe străzile Capitalei nu se circula oricum, era musai ca notabilii să-ţi dea aprobare scrisă. Se punea preţ şi pe ţinută. Cel care ţinea hăţurile avea uniformă obligatorie: şapcă cu două trese, palton lung, peste genunchi şi neapărat cu două rânduri de nasturi galbeni.
Restricţi:
– Conducătorii n-au voie a fuma când sunt în mers cu muşterii
– Birjarii prinşi pe capră beţi, se vor aresta
– Trăsurile să fie curate şi de buna stare, iar hrana cailor să fie: fân, ovăz şi orz, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula.
– Toate trăsurile vor avea, noaptea, felinare aprinse
În 1911, în România s-a deschis prima şcoală de şoferi. După câteva luni, aveam deja primii 12 şoferi cu acte în regulă. După doi ani, codul rutier s-a schimbat.
