În aceste zile, România sărbătorește 140 de ani de la câştigarea Independenţei. Legea prin care a fost proclamată ieşirea de sub suzeranitatea Imperiului Otoman a fost adoptată de Parlament pe 10 mai 1877. Ziua de 10 Mai a fost vreme de 80 de ani Ziua Na ţională a României. La această dată, în 1866, Carol I a intrat în Bucureşti. 11 ani mai târziu, a fost declarată Independenţa. Iar pe 10 Mai 1881, a fost declarat regatul României.

Ideea de a avea în frunte un prinţ dintr-o dinastie domnitoare din Europa Occidentală nu a venit din străinătate, ci le-a aparţinut în totalitate oamenilor politici români. După stingerea marilor dinastii pământene, Basarabii şi Muşatinii, cele câteva zeci de mari familii boiereşti cu vechi sânge românesc sau românizate de multă vreme erau egal îndreptăţite la tron, prilej de nesfârşite conflicte interne. Familiile Ghica, Sturza, Ştirbei, Cantacuzino şi alţii, de rang mai mic, au decis că au nevoie de un arbitru imparţial, deasupra lor. În plus, negocierile inevitabile cu ocupantul rus sau suzeranul turc le-au dovedit că rangurile mărunte nu sunt luate în seamă. De aceea, la divanurile Ad-Hoc din 1857, românii au cerut Puterilor Garante, pe lângă Unire, şi principe străin.

Cum Marile Puteri le-au refuzat pe ambele, marii boieri şi politicienii liberali au forţat mai întâi Unirea, prin dubla alegere a românului Alexandru Ioan Cuza. Când guvernarea autoritară a acestuia şi-a pierdut sprijinul, liderii politici l-au trimis pe liberalul Ion Brătianu la Curţile europene în căutarea prinţului străin. Cel mai potrivit s-a dovedit a fi Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen.

În 1866, la vârsta de 27 de ani când printul Carol îşi făcea drum spre Bucureşti era în plină desfăşurare. războiul dintre Austria şi Prusia. El, fiind ofiţer, putea oricând să fie arestat şi să devină prizonierul trupelor cesaro-crăieşti. Se povesteşte că o noapte întreagă a stat să-şi râcâie de pe o gentă de voiaj iniţiala C şi a circulat incognito în chip de valet al unui domn care, de fapt, îl aducea în România. Când a ajuns la Giurgiu şi a coborât de pe navă, căpitanul de pe nava austriacă a realizat cine era după ce a vazut că pe mal erau foarte mulţi care-l aşteptau şi ridicau urale. Apoi, ca să ajungă la Bucureşti, trăsura principelui german a mers literalmente pe câmp. În Ţările Române nu exista cale ferată şi, pe multe trasee, nici drumuri. Sosirea în Capitală şi jurământul din biserica Patriarhiei au avut loc la miezul zilei de 10 Mai 1866 – începutul unui efort imens atât din partea lui Carol, cât şi a politicienilor şi a oamenilor obişnuiţi. Din cauza înapoierii ţării şi a problemelor financiare, noul domnitor al României a avut de aşteptat 10 ani ca să se angajeze în Războiul de Independenţă.

Comments

comments