Baronul Bellu, cel care a dat numele celebrului cimitir din București, a fost procuror la Curtea de Argeş şi parlamentar de Muscel

Cimitirul Bellu, unul dintre simbolurile Bucureştilor, este cea mai mare necropolă din ţară. Aici este locul în care își dorm somnul de veci personalități care au schimbat destinul românilor și au pus o cărămidă la construcția pe care o numim azi România.

În 1853, baronul Barbu Bellu a cedat 28 de hectare din averea sa pentru ca acestea să devină locuri de veci. Deşi o figură aparte a vremii, prea puţin însă se cunoaşte faptul că baronul Barbu Bellu a fost procuror în Curtea de Argeş, membru al Parlamentului din partea fostului judeţ Muscel. Mai mult, el este românul care a adus în ţară primul automobil.

Barbu Bellu s-a născut în luna mai a anului 1825 în București și a fost fiul logofătului Alexandru Bellu și al Irinei Văcărescu, fiica marelui ban Barbu Văcărescu.

Baronul Barbu Bellu a fost cu siguranţă o figură aparte a vremurilor sale. Un vizionar, un boier, în adevăratul sens al cuvântului. El este cel care a uimit o întreagă ţară, când a apărut pe străzile oraşului lui Bucur într-un automobil Peugeot, sau cum spuneau contemporanii săi, „într-o trăsură cu motor”.

La apariţia „automobelului” pe străzile Capitalei, unii îşi făceau cruci largi, alţii căscau ochii mari, iar Bellu prindea 18 km/h

Plecat la Paris, în toamna lui 1889, Barbu Bellu descoperă o minune a epocii: automobilul. Armand Peugeot şi Leon Serpollet, într-o colaborare de geniu, creează ceea ce avea să lase fără cuvinte protipendada bucureşteană – automobilul Peugeot. Şi cine altcineva ar fi putut să aducă această inovaţie în Capitală, decât un om ca Barbu Bellu?

Presa vremii consemnează o mărturie a baronului faţă de mai-marii Bucureştiului, cu privinţă la apariţia automobilului: „Domnilor, aş vrea să vă cer povăţuiala într-o istorioară ce nu-mi dă pace de niscavai vreme. Vreţi să urcăm puţin la loc cu linişte? Aş vrea să mă consultez cu înţelepciunile voastre. La Paris, domnii Armand Peugeot şi Leon Serpollet au creat un fel de trăsură cu motor, automobil îi spun ei. Doresc să aduc această invenţie aici, la Bucureşti, dar nu ştiu ce-ar spune oamenii. Să nu crează că voiu a epata, într-o urbe în care mulţi sunt nevoiaşi”.

„Trăsura cu motor” a baronului arăta cu totul diferit faţă de maşina Peugeot pe care o cunoaştem astăzi. Portbagajul era în faţă şi era, de fapt, o geantă. Autovehiculul era acoperit parţial cu un fel de umbrelă, avea faruri şi un levier lung pe post de frână. Dar poate cel mai pitoresc element era transmisia, care se făcea cu lanţ, ca la bicicletă, zgomotul fiind destul de mare. Automobilul lui Bellu era unul dintre cele trei-patru care existau în toată lumea, iar la apariţia pe străzile Capitalei unii îşi făceau cruci largi, alţii căscau ochii mari, iar Bellu prindea 18 km/h.

Barbu Bellu a reprezentat Muscelul în Parlament de trei ori

Un erudit al vremii, Barbu Bellu şi-a făcut studiile în Grecia, iar din 1850 a devenit judecător la tribunalul judeţului Ilfov. Interesantă este însă legătura sa cu zona noastră. În 1856, baronul a fost numit procuror la Curtea de Argeş. De asemenea, Bellu a fost membru al Parlamentului, din partea judeţului Muscel, în 1859, 1861 şi 1864. La 7 februarie 1862, Barbu Bellu a devenit ministru al Culturii, funcţie din care a demisionat la 24 iunie 1862, după asasinarea prim-ministrului Barbu Catargiu, vărul său. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, Barbu Bellu s-a retras din viaţa publică. La moartea sa, în 1900, presa a titrat: „Se stinse baronul Bellu, cel cu automobelu…”.