Cum sunt salvaţi cei posedaţi? O exorcizare se face cu multă credinţă în Dumnezeu!

O exorcizare se face cu multă credinţă în Dumnezeu şi cu tragere de inimă! Ştim din experienţa marilor duhovnici că este un lucru anevoios să faci o rugăciune însoţită de o postire ostenitoare.

Deci, marii duhovnici au pornit la drumul acesta cu o pregătire serioasă, cu dăruire, cu inima plină de o iubire fără margini pentru cei care vin şi cer rugăciuni spornice. Am cunoscut o întreagă pleiadă de preoţi de mir şi slujitori în mănăstirile româneşti.

Îmi aduc aminte de multe episoade cu exorcizări mai ales pe la mănăstiri. La o mănăstire se făceau exorcizări şi venea lume felurită, de la creştinii practicanţi până la cei care doreau să vadă cu totul ceva deosebit. S-a remarcat, că un mare procent care vine la exorcizări este de parte feminină. Se mai găsesc cazuri când, atât preotul exorcizator cât şi cei pentru care se face slujba, cad în capcana vrăjmaşului batjocoritor de oameni.

Mai anii trecuţi, la o mănăstire era venită o tânără de 18 ani, care, aşa ca din senin, o luase drăcimea în primire, credea ea. Ba, se şi lăuda cu asta şi aştepta parcă, aşa, cu multă bucurie să vină răutatea asupra ei. Călugăriţele aşteptau ora de exorcizare şi se pregăteau să audă niscaiva draci cum strigă din burta fetei cu sunete şuierătoare prin gâtlej. Când preotul striga din răsputeri, să iasă jivina necurată, fata răspundea că nu iese!

A continuat aşa câteva minute un dialog răstit între preot şi îndiavolită. Mare mi-a fost mirarea şi uimirea când am auzit într-o zi, într-un spaţiu cum se făceau repetiţii de către două fete cum să dea răspuns, potrivnic, ca de la diavolul, rugăciunilor preotului, care şi el credea că face o bună ispravă, atunci când citea şi se credea şi el izgonitor spornic de drăcime!

M-am gândit atunci, cu câtă măiestrie a pus diavolul înşelăciunii gheara şi pe împrefăcuta muncită de diavolul nălucirii, şi, de bună seamă, şi pe ispravnicul viteaz întru ale exorcizării crezând că alungă demoni adevăraţi!
Cu ani în urmă, circulau casete audio de prin Moldova, unde se auzeau tot felul de grohăituri şi urlete, iar cel ce le purta făcea o propagandă harnică. N-am crezut nicio clipă că a fi adevărat, spre dezamăgirea colportorului căruia i-am spus să înceteze cu astfel de lucruri mai ales că se auzea şi vocea lui în regia respectivă. Să zicem că ar fi fost şi adevărat, Dumnezeu ştie cel mai bine, însă a insista pe această temă şi sub forma aceasta, mi s-a părut un fel de caraghioslâc de dus în eroare pe cei cuprinşi de naivitatea sau evlavia numai bine de speculat.

Pe parcursul a nouă ani cât am vieţuit la Cernica, între ape, am văzut la rugăciuni creştini veniţi din întreaga Ţară la ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Calinic.

Personal am auzit cum o creştină din Satul Mare s-a rugat Sfântului Calinic pentru că i s-a spus de cineva că vindecă bolile. Mai mult, la stăruinţa ei în rugăciune, Sfântul Calinic i s-a arătat în vis şi i s-a spus cum ajunge la Cernica indicându-i-se drumul şi cu ce se poate ajunge. În clipa în care i-a văzut chipul l-a recunoscut ca fiind cel din vis. Bucuria ei nu mai avea margini, iar noi mulţumeam lui Dumnezeu pentru aceste mărturii aşa de valoroase.

Printre mulţi bolnavi care veneau din întreaga Ţară, era şi unul care era posedat cu adevărat de diavol şi nu în chip prefăcut. Am văzut cum a căzut la pământ şi timp de zeci de minute era trântit la pământ, ridicându-l cam 30 de centimetri şi izbindu-l din nou cu sunete metalice. Am rămas îngrozit. M-am apropiat să-l ţin lipit de pământ şi mi-a trecut prin minte ca un fulger: Doamne izbăveşte-l pe el şi pedepseşte-mă pe mine! După vreo două ore de stare întru încremenire, a început să-şi revină. S-a sculat şi şi-a cerut iertare. M-a apucat plânsul cu adevărat văzându-i starea jalnică.

Am văzut demonizaţi vindecaţi! Sfântul Maslu, Spovedania şi rugăciunile stăruitoare ale preoţilor precum şi credinţa de foc a tuturor celor în rugăciune şi cu ajutorul sfinţilor, Dumnezeu dă dezlegarea şi vindecarea de toate neputinţele. Cred că va veni cumva timpul ca să scriu despre toate minunile văzute cu ochii mei, minuni făcute de Dumnezeu în văzul lumii.

Exorcizarea este un lucru foarte serios. Dacă te încumeţi la această osteneală şi risc mai ales, impune o credinţă puternică, post susţinut, cunoştinţe serioase de psihologie precum şi experienţă pentru a deosebi duhurile de unde vin. A răcni în rugăciune către diavoli să iasă, mai ales când îţi pui şi microfon sub nas ca şi cântăreţii pentru a se auzi strigătele prin boxele care răsună bubuind în aer, dă aspect de panaramă cu epitrahil. Să nu se creadă că cei care vin la rugăciune sunt nişte brute înapoiate şi nu pot face deosebirea dintr-o rugăciune autentică şi una de spectacol în faţa lumii.

Atunci când vezi şi auzi expresii de dispreţ la adresa unor creştini este pentru că ai de-a face cu un simulacru de rugăciune, de paradă şi care se simte dintru început de creştinii care trec prin tot felul de neputinţe.

Rugăciunea este o Taină! Sfântul Maslu este o Taină! Credinţa este o Taină! Cu ele vom învinge pentru că: „Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele noastre!“ (Romani 16, 20).

Ajută-ne, Doamne, să ne izbăvim de înşelăciunea celui Viclean şi să biruim în numele Dumnezeului celui viu!