Schitul Goia din comuna argeșeană Ungheni, menţionat în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu

Schitul Goia, ce poartă hramul Sf. Nicolae, menţionat pentru prima dată într-un document scris în anul 1770 dar care există, conform relatărilor localnicilor, încă de pe timpul domniei lui Mihai Viteazul. Acesta este aşezat pe lunca Teleormanului, chiar în imediata vecinătate a albiei râului. În apropierea satului Goia, Teleormanul străbate o vale mărginită de o parte şi de alta de două regiuni cu relief mai înalt. Iniţial schitul era aşezat chiar în vatra satului. Ca urmare a deselor revărsări ale Teleormanului locuitorii satului s-au mutat treptat câteva sute de metri mai sus, pe dealul din dreapta râului.

Schitul Goia este recunoscut oficial ca monument istoric de către Institutul Naţional al Monumentelor Istorice fiind înregistrat cu numărul: AG-II-m-A-13696.

Satul Goia în literatură

Satul Goia este menţionat în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu. Există un pasaj în care Miron Iuga priveşte conacele de pe moşiile învecinate incediate de către ţăranii răsculaţi:

Spre Curteanca însă, mai la stânga, ardea conacul lui Popescu-Ciocoiu, apoi în jos, pe valea Teleormanului, conacul generalului Dadarlat la Humele şi al lui Ioniţă Rotompan la Goia. „Ei săracul Ioniţă! Îşi zise Miron. Şi pe dânsul l-au prădat…”. Focul de la Goia apărea, de unde privea bătrânul, alături de Ruginoasa, dar mult mai viu, semn că începuse mai târziu.

Curteanca, Humele şi Goia există şi sunt sate apropiate. Romancierul a respectat aici adevărul geografic. În schimb Popescu-Ciocoiu, generalul Dadarlat şi Ioniţă Rotompan sunt personje imaginare care nu au existat niciodată în realitate.